Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unele vieţuitoare pot vedea uşor pe întuneric, altele pot mirosi prada de la kilometri distanţă. Unele îşi pot mişca ochii independent, cum este cazul căluţului de mare, iar altele au câte 100 de ochi – scoicile din specia Pectinidae – pe care îi folosesc probabil la detectarea umbrelor predatorilor.
Liliecii şi delfinii cunosc secretul ecolocaţiei – reperarea cu ultrasunete, obţinând astfel toate informaţiile de care au nevoie despre hrana mult-râvnită. Deşi încă nu s-au lămurit cum pot păsările călătoare să se ghideze în zbor cu ajutorul câmpului magnetic al Terrei, cercetătorii au reuşit să descifreze câteva dintre secretele înaripatelor. Un studiu recent arată că păsările migratoare pot „vedea” liniile câmpului magnetic sub formă de culori sau lumini şi astfel se orientează în spaţiu.
Unele dintre cele mai feroce creaturi de pe Pământ, rechinii, au, în creier, celule speciale care sunt sensibile la câmpurile electrice generate de alte creaturi. Astfel, ei reuşesc cu succes să-şi localizeze prada, chiar dacă aceasta se ascunde sub stratul de nisip de pe fundul apei. Alte specii de peşti sunt dotate cu câte trei sau patru perechi de mustăţi care le ajută să găsească mai uşor hrana. Dracul-de-mare are aproximativ 100.000 de papile gustative (comparativ, omul are doar 10.000). Peştii care trăiesc la adâncimi foarte mari, lipsite de lumina solară, se folosesc din plin de milioanele de fotoreceptori de pe retină pentru a detecta bioluminiscenţa (lumina produsă de bacterii şi alte organisme vii).
Deşi nu au papile gustative pe limbă, şerpii beneficiază, de la mama natură, de două organe „inteligente” situate în cavitatea craniană, care conţin receptori de transmitere a informaţiilor de miros şi de gust către creier. Creaturi fascinante, şerpii nu au nici urechi, dar nici nu au nevoie de ele pentru a asculta „muzica” inimii alesei lor. Le este suficient să observe, cu ochii lor ficşi, unduirile corpului femelei pentru a le înţelege substratul. Iubăreţe din naştere, moliile par să-şi însuşească pe deplin sintagma „dragostea pluteşte în aer”. Potrivit oamenilor de ştiinţă, moliile pot detecta, de la circa 10 kilometri distanţă, semnalele chimice ale... dragostei, adică feromonii emişi de sexul opus. Unele studii au arătat că şi oamenii sunt capabili să detecteze feromonii dar de la distanţe foarte mici.
Când pisica nu-i acasă...
Felinele au fost înzestrate cu o membrană specială, situată în spatele ochilor, care le ajută să vadă pe întuneric. Denumită „tapetum lucidum”, membrana reflectă, pe retină, lumina transmisă de retină. Astfel, pisicile pot pleca liniştite la vânătoare chiar şi pe timp de noapte. Cursa pentru supravieţuire a rozătoarelor porneşte, din capul locului, cu un handicap, deoarece vederea acestora este foarte slabă. Dar aşa cum orbii se ajută de bastoane pentru a se deplasa, aşa şi rozătoarele îşi folosesc mustăţile pentru a testa totul în jurul lor, construindu-şi imagini mintale la nivelul creierului.
