Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conservarea naturii are pentru Romănia o istorie relativ indelungată, dar uitată, făurită in concordanţă cu preocupările specifice oamenilor locului. Dreptul vechi romănesc cuprindea o serie de reguli şi instituţii pentru protejarea naturii.
In perioada 1457-1504, pentru protejarea vănatului şi a altor resurse forestiere a apărut Legea braniştei. Prin infiinţarea instituţiei braniştei se desemna, printre altele, o rezervaţie in care erau interzise, in scopul conservării: doborărea arborilor, păscutul vitelor, cosirea fănului, vănătoarea, pescuitul. Cei care incălcau această lege erau aspru pedepsiţi, aplicăndu-li-se pedeapsa corporală şi confiscarea tuturor bunurilor şi lucrurilor ce le aveau asupra lor cănd erau prinşi asupra faptei. Actele domneşti din 1533 şi 1621 se referă in mod expres la "braniştele" sau "opreliştele de stricare a naturii". Instituţia braniştei a funcţionat şi in Transilvania. In documente erau stabilite măsuri de ocrotire atăt pentru fondul forestier, căt şi pentru cel cinegetic de pe cuprinsul braniştelor şi al loviştelor.
In 1739, in Banat s-a instituit serviciul silvic regulat, iar prima reglementare oficială in materie datează din 1781. Orănduiala de pădure pentru Bucovina din 1781 este considerat Primul Cod Silvic romănesc. Aceasta prevedea, printre altele: norme de intreţinere şi tăiere a pădurii, in aşa fel incăt să permită regenerarea, pentru a nu "aduce pe următorii sau pe moştenitorii săi la lipsă de lemn", necesitatea formării pădurarilor care să aibă cunoştinţe de specialitate, interzicerea activităţilor care ar putea avea efecte negative asupra pădurii, cum ar fi: incendierile, doborărea frunzelor pentru animale, păşunatul oilor sau al caprelor, ruperea coajei sau greblatul muşchilor de pe copaci şi pedepse pentru cei care incalcă orănduiala. In Moldova, in 1792, se intăreşte anaforaua pentru codru, dumbrăvi şi lunci. O astfel de reglementare este dată şi in Ţara Romănească in anul 1793. O caracteristică a acestor prime legiuiri rezidă in faptul că ele reglementau dreptul de proprietate şi de folosinţă asupra pădurilor, dădeau unele recomandări silvice, făcăndu-se chiar propuneri pentru impăduriri.
Ar fi bine să nu uităm toate astea sau măcar din cănd in cănd să ni le amintim.
