x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Tech Ştiinţă Pionierii vieţii... ieşite pe uscat

Pionierii vieţii... ieşite pe uscat

de Alexandra Zotta    |    25 Oct 2008   •   00:00

Tiktaalik Roseae nu este tocmai un nume demn de un prădător feroce. Totuşi, el aparţine unui vertebrat care a trăit în urmă cu aproximativ 375 de milioane de ani. Această ciudată creatură străveche poate reprezenta una din verigile care lipsesc din explicaţia logică a evoluţiei de la vertebratele acvatice la cele terestre.

În 2004, o echipă de cercetători britanici şi americani descoperea în apropierea Polului Nord trei schelete ale unui vertebrat ce semăna atât cu un peşte, căt şi cu un animal de uscat. După o muncă migăloasă de patru ani, oamenii de ştiinţă au reuşit să îndepărteze toate resturile de rocă aflate pe cranii şi să reconstruiască, cu ajutorul pieselor descoperite, structura osoasă din interiorul craniului unui vertebrat vechi de peste 370 de milioane de ani. Au descoperit astfel că trecerea de la forma alungită a capului întâlnită la peşti la craniul rotunjit al patrupedelor care stăpâneau pământul s-a produs treptat. Craniile fosilizate sunt cele care indică primele schimbări în direcţia dezvoltării patrupedelor terestre, chiar dacă de obicei ni se vorbeşte mai mult despre transformarea înotătoarelor în membre.

MODIFICĂRI CRANIENE. Exemplarele mai timpurii de Tiktaalik aveau oasele craniene sudate de umeri şi putem vorbi aici despre primele vertebrate care şi-au dezvoltat gâtul. O altă schimbare pe care cercetătorii o caută la aceste creaturi de tranziţie o presupune adaptarea craniului prin micşorarea numărului de bucăţi mobile. Animalele acvatice nu muşcă foarte puternic pentru a-şi captura prada, ci o înghit cu repeziciune, iar pentru o astfel de hrănire părţile mobile ale craniului sunt foarte folositoare. Bătălia pe care o implica obţinerea hranei pe uscat ar fi dus la dizlocarea definitivă a acestor părţi mobile, de aceea Tiktaalik şi-a modificat osul numit hiomandibulă, care la peşti leagă majoritatea acestor părţi care se deplasează. Astfel, hiomandibula şi-a redus dimensiunea la o treime din cea iniţială şi şi-a pierdut din legături, pentru a ajunge la animalele terestre moderne să poarte forma unui mic os din interiorul urechii.

ADAPTARE. Cercetătorii care l-au descoperit pe Tiktaalik Roseae sunt de părere că vertebratul avea atât plămâni, cât şi branhii evoluate, la care s-au pierdut operculii, cei care înlesnesc circulaţia apei peste branhii. Cât despre membre, forma oaselor şi a încheieturilor din înotătoarele frontale a condus cercetătorii la convingerea că Tiktaalik îşi putea susţine corpul pe pământ cu ajutorul lor. Aceasta duce la presupunerea că înnotătoarele şi alte adaptări l-au transformat într-un animal care trăia în apele puţin adânci din apropierea malurilor de râu. Aici, înotătoarele sale puternice îl ajutau să se ancoreze în mâl pentru a nu fi luat de curenţi şi putea vâna peşti mai mici, fiind ferit totodată de prădătorii giganţi din apele de adâncime.

Cercetătorii spun că Tiktaalik Roseae putea fi găsit în urmă cu 375 de milioane de ani în apele tropicale ale Terrei. Atunci întrebarea este de ce a fost el descoperit în cercul arctic? Răspunsul este pe atât de simplu pe cât pare de bizar. Cu 375 de milioane de ani în urmă, actuala zonă arctică se afla undeva la Ecuator.


ACURATEŢE. În cercetarea paleontologică, stabilirea exactă a unor etape este secretul succesului reconstituirii unor creaturi şi a unor etape din viaţa Terrei. Pentru descoperirea lui Tiktaalik a fost necesară o localizare în timp a apariţiei vertebratelor de tranziţie de la mediul acvatic la cel terestru. Dovezi paleontologice anterioare au dus la concluzia că această perioadă de tranziţie a avut loc în urmă cu 380-363 milioane de ani, aşa că cercetătorii au căutat roci de această vechime, descoperite anterior de geologi. Se caută rocile de tipul potrivit. Deoarece ştim că Tiktaalik este un animal de apă dulce se caută depozite de apă dulce vechi de 380-363 de milioane de ani, adică din era devoniană, care să poată fi studiate şi astăzi. O singură astfel de zonă nu fusese explorată anterior: Arcticul canadian. Aşa că în 1999 a demarat o expediţie în această zonă. Dar abia în 2004 au fost descoperite fosilele de Tiktaalik Roseae, specia de tranziţie, care a dus la dezvoltarea vieţii pe uscat.

 

DEVONIAN
Mişcarea plăcilor tectonice a făcut ca de-a lungul a sute de milioane de ani Pământul să-şi schimbe total înfăţişarea. Cu 375 de milioane de ani în urmă, în Devonian, climatul era diferit, temperaturile fiind mult mai ridicate, iar poziţia plăcilor tectonice făcea ca locul descoperirii lui Tiktaalik să nu se afle aproape de Polul Nord, ci în emisfera sudică, aproape de Ecuator.

×
Subiecte în articol: milioane mari români tiktaalik