Pământul n-ar fi considerat o planetă locuibilă, dacă ar fi văzut de o civilizaţie similară cu a noastră de pe altă planetă

Oamenii de ştiinţă au început să regândească modalitatea în care planetele nou descoperite sunt clasificate ca fiind în zona "Goldilocks". Zona "Goldilocks" este acea zonă din apropierea unei stele unde temperaturile ar permite existenţa apei pe o planetă cu atmosferă, condiţii în care viaţa poate înflori.

Termenul "Goldilocks" a fost preluat din basmul englezesc cu acelaşi nume, în care o fetiţă, pe nume Goldilocks (cosiţe de aur) intră în casa unei familii de urşi şi mănâncă dintr-unul dintre cele trei castroanele cu terci pe care le găseşte pe masă. Goldilocks nu mănâncă din primul castron pentru că terciul era prea fierbinte, nici din al treilea, pentru că era prea rece, ci din cel din mijloc care avea temperatura potrivită.

Analogia funcţionează şi în cazul astronomilor, care caută planete în zona în care temperaturile n-ar fi nici prea ridicate, nici prea scăzute. Zona "Goldilocks" a fost considerată, până acum, drept cea în care Pământul orbitează Soarele, însă noi cercetări arată că această clasificare trebuie regândită.

Profesorul Ravi Kopparapu, de la Penn State University, SUA, împreună cu echipa sa de cercetători au demonstrat prin numeroase teste de laborator că temperaturile de pe diversele planete sunt condiţionate de felul în care apa şi dioxidul de carbon absorb lumina diferitelor tipuri de stele.

Noile descoperiri arată că ceea ce a fost considerată până acum a fi zona Goldilocks, ar asigura, în majoritatea cazurilor, temperaturi prea ridicate pentru înflorirea vieţii.

Astfel, planeta Kepler-22b, considerată cea mai asemănătoare cu Pământul, dată fiind plasarea ei în zona Goldilocks, este văzută acum ca fiind prea încinsă pentru a găzdui viaţa.

Interesant este, însă, că însuşi Pământul, dacă ar fi privit de o civilizaţie similară cu a noastră de pe altă planetă, ar părea prea fierbinte pentru a găzdui viaţa.

Oamenii de ştiinţă explică această anomalie prin faptul că criteriile prin care o planetă este considerată a orbita în zona Goldilocks nu iau în calcul şi eventualii nori din atmosferă, care reflectă radiaţia solară, împiedicând, cum este în cazul Pământului, încălzirea excesivă a solului.

Momentan, planetele sunt detectate prin măsurarea slăbirii intensităţii luminii unei stele atunci când o planetă trece prin dreptul ei. Planetele în sine nu sunt însă suficient de luminoase pentru a fi văzute prin telescop şi a se determina dacă au sau nu nori.