Plantele au cod de bare

Specialiştii britanici au descoperit o genă, la baza codului ADN, care poate face diferenţa între majoritatea speciilor de plante, relatează BBC News.

Specialiştii britanici au descoperit o genă, la baza codului ADN, care poate face diferenţa între majoritatea speciilor de plante, relatează BBC News. Această genă poate fi folosită pentru a cataloga plantele aproape identice ca specie, dar cu diferenţe de cod genetic. “Am descoperit că gena numită matK, localizată în cloroplastul plantei, este destul de variată pentru a se putea face diferenţa între specii, dar este aproape identică atunci când este vorba de plante din aceeaşi specie”, a spus coautorul studiului, dr Vincent Savolainen, de la Colegiul Imperi­al din Londra. Astfel, speciile de plante care pot părea identice la prima vedere pot fi diferenţiate cu ajutorul unei frunzuliţe. Cercetătorul a adăugat faptul că genele nucleare evoluează rapid, fapt ce face imposibil de diferenţiat plantele din aceeaşi specie, dar genele din cloroplast se dezvoltă într-un ritm mai lent, permiţând apariţia diferenţelor din codul ADN al fiecărei specii. Tehnica studierii  “codului de bare” pentru fiecare specie este folosită deja în cazul animalelor, ea utilizând tot o genă din afara nucleului, denumită CO1. Oamenii de ştiinţă estimează faptul că acest cod, chiar dacă nu va putea veni în ajutorul identificării tuturor speciilor de plante de pe Pământ, este foarte probabil să poată conduce la diferenţierea a 90% dintre ele.

În cadrul cercetărilor au fost studiate peste 1.600 de plante din pădurile tropicale din Costa Rica, una dintre cele mai bogate zone în specii de orhidee, şi din Parcul Naţional Krueger din sudul Africii. Cu ajutorul genei matK, echipa oamenilor de ştiinţă a identificat mai mult de 1.000 de specii de orhidee din Costa Rica, plante cunoscute pentru dificultatea cu care sunt recunoscute, deoarece arată aproape la fel. “Folosind gena matK am descoperit un tip de orhidee care este format, de fapt, din două specii”, a mai spus dr Savolainen. Astfel, acest proces de identificare se dovedeşte a fi o metodă taxonomică adiţională utilă atunci când tehnicile tradiţionale de observaţie dau rezultate neclare, venind, de asemenea, în ajutorul descoperirii speciilor care arată la fel, dar sunt, din punct de vedere genetic, diferite. În prezent există doar câţiva experţi care pot identifica în mod clar identitatea compoziţiei plantelor, dar cercetătorii spera ca în

curând să poată construi mici dispozitive portabile, capabile să identifice “codul de bare”, pentru a fi utilizate şi de nespecialişti în călătoriile lor prin zonele bogat diversificate în specii de plante.  Un alt beneficiu al unui astfel de dispozitiv ar fi, o dată cu evoluţia tehnologiei de secvenţiere, montarea lor în porturi şi aeroporturi pentru a împiedica transportul speciilor ilegale de plante. Asemănător oricărui studiu, şi asupra acestuia pluteşte o controversă.

Dr Dasmahapatra, biolog de la Colegiul Universitar din Londra, susţine că această identificare a “codului de bare” ar trebui susţinută şi de informaţii

colectate din cel puţin o genă nucleară. Obţinerea informaţiilor dintr-o genă non-nucleară duce la imposibilitatea descoperirii cazurilor în care ADN-ul

non-nuclear se comportă diferit faţă de genomul nuclear, susţine biologul.

Modernizare la zoo

Grădina zoologică londoneză are o nouă cameră de luat vederi care detectează căldura, relatează The Guardian. Fotografiile captate de aceast dispozitiv arată cum se izolează termic animalele,  folosindu-se de blană, pene şi păr pentru a înfrunta frigul din timpul iernii. “Deşi par a se asemăna cu lucrări de artă modernă, aceste fotografii oferă o perspectivă unică a modului în care animalele îşi reglează temperatura şi oferă o excelentă resursă educaţională”, a spus directorul grădinii zoologice, David Field. În cazul zebrei s-a descoperit că zona acoperită de dungi negre este mai încălzită decât cea albă, acest fapt demonstrând că negrul este o culoare care conservă căldura.

Adaptare la viaţa urbană

Şoimii au învăţat să vâneze noaptea la lumina oraşelor, relatează Times Online. Cercetătorii, în urma studierii resturilor de hrană a şoimilor din zonele Bath, Bristol şi Exeter, din Marea Britanie, au descoperit că aceştia se folo­sesc de luminile oraşelor pentru a descoperi prada. “În mod normal, acesta este un comportament asemănănător bufniţelor, de aceea cred că ceea ce se întâmplă este un fenomen recent”, spune Edward Drewitt, de la Muzeul Oraşului Bristol.

Dedicaţi copiilor

Babuinii poligami care petrec mai mult timp cu progeniturile lor au parte de mai mulţi nepoţi, relatează ziarul britanicTelegraph. Descoperirea, făcută în cadrul gru­pu­rilor de babuini galbeni de la baza Muntelui Kilimanjaro, este neaş­teptată în societăţile de babuini poligami, de­oa­­rece aici ambele genuri au parte­neri sexuali multipli, fapt ce i-a făcut pe cer­ce­tători să creadă că principala energie este consumată pe procesul de împe­rechere. Conform studiului, babuinii galbeni masculi îşi recunosc progenitu­rile şi au obiceiuri paternale, sus­ţinându-şi puii în disputele cu alţi tineri.

Secretul crocodililor

O echipă de cercetători a des­co­perit secretul digestiei crocodililor, re­latează Live Science, preluat de Yahoo News. Reptilele controlează neurologic valva inimii care lasă sângele să curgă prin plămâni, pentru a ajunge, printr-o aortă, direct în stomac, generând se­creţia acidului gastric cu o viteză de 10 ori mai mare decât cea întâlnită la oricare alt animal. Cercetătorul-şef C.G. Farmer de la Universitatea din Utah spune că aligatorii, crocodilii şi toate celelalte reptile au aceeaşi abilitate de digestie.

Prea multă hrană strică

Un studiu recent efectuat arată că hrănirea zburătoarelor sălbătice de către oameni afectează speciile de păsări migratoare, relatează Telegraph. Oamenii de ştiinţă au, pentru prima dată, dovezi că hrana oferită păsărilor le ajută să treacă peste lunile reci de iarnă, determinând reprodu­cerea cu succes din primăvară. Hrana în exces poate determina speciile locale să se împerecheze mai repede, reproducându-se astfel înaintea altor specii, cucerind teren şi indicând o competiţie ridicată pentru păsările migratoare.

Veri asiatici

După studii efectuate pe ADN-ul mitocondrial a 165 de şobolani negri din 32 de ţări, cercetătorii au distins şase descendenţe în arborele genealogic, relatează Science Daily. Şobolanii negri sunt purtătorii unor boli umane grave, cum ar fi ciuma, tifosul sau lepra. Noile cercetări ridică posibilitatea ca fiecare ramură descoperită să poarte un set specific de boli, fapt ce trebuie luat în considerare în lumea ştiinţifică. Cele şase ramuri sunt toate originare din Asia. Şobolanul negru este cea mai comună din cele 56 de specii de şobolani şi se găseşte pe te­ritoriul tuturor continentelor.