Reginele de sub nisipuri

În timpuri în care în lume sexul frumos nu avea drepturi, femeia din ţinuturile mistice ale Egiptului avea posibilitatea de ascensiune la tron. Totuşi, doar cîteva au reuşit să se ridice la măreţia numelui de faraon.

În timpuri în care în lume sexul frumos nu avea drepturi, femeia din ţinuturile mistice ale Egiptului avea posibilitatea de ascensiune la tron. Totuşi, doar cîteva au reuşit să se ridice la măreţia numelui de faraon.

Mult mai favorizare decît oriunde în lume, femeile din Egiptul Antic deţineau proprietăţi şi poziţii oficiale în regat. Un alt fapt neobişnuit pentru acea vreme era acela că se puteau judeca oficial în absolut orice dispută.

În sec. al V-lea, Hatşepsut s-a ridicat pe tronul faraonilor, fiind cea mai importantă dintre conducătoarele ţării faraonilor, iar domnia sa mai lungă decît a oricărei alte femei din dinastiile egiptene. Preluarea puterii de o femeie nu era un fapt fără precedent. Din documentele antice arheologii au dedus că primele regine egiptene au fost Meryt-Neith din prima dinastie, Nitocris din dinastia a şasea şi Sobeknofru din dinastia a XII-a. Nici una dintre ele nu a domnit însă mai mult de trei ani. Asemeni lui Sobeknofru, Hatşepsut (al cărei nume înseamnă "Prima dintre femeile nobile") a fost încoronată "Rege al Egiptului de Sus şi de Jos".

Începuturi

 Născută în familia regală a faraonului Tutmes I şi a reginei Ahmosis, Hatşepsut a fost de la început favorizată de preoţii Templului din Karnak înaintea fraţilor săi vitregi, pregătiţi pentru a-l succede pe Tutmes I. Pentru a-şi asigura succesiunea la tron s-a folosit de două tertipuri: a scos în evidenţă relaţia bună pe care o avea cu tatăl său, Tutmes I, conducător iubit de popor, dar a susţinut şi că părintele său a fost cel care a ales-o să preia tronul. Pe pereţii mormîntului acestei femei stă scris: "Te voi face să fii prima dintre creaturile vii, te vei ridica rege asupra Egiptului de Sus şi de Jos, după cum a ordonat tatăl tău, Amon, care te iubeşte". Un alt şiretlic a fost susţinerea faptului că era de descendenţă divină: "Amon (cea mai importantă zeitate a Egiptului – n.r.) a luat forma nobilului faraon Tutmes şi a găsit-o pe regină în camera sa. Cînd parfumurile care îl înconjurau i-au anunţat prezenţa, s-a trezit. El i-a dat inima şi i s-a arătat în toată splendoarea lui de zeu".

După moartea tatălui său în 1493 î.Hr., Hatşepsut s-a căsătorit cu fratele său vitreg Tutmes al II-lea şi şi-a luat numele de Mare Soţie Regală. Tutmes al II-lea a condus Egiptul timp de trei ani, potrivit unor arheologi, sau timp de 13 ani, după cum susţin alţi specialişti. În toată această perioadă însă se presupune că Hatşepsut a avut o influenţă puternică asupra soţului său. În familiile regale, femeile jucau un important rol religios. De cele mai multe ori, într-o cultură în care religia se împletea strîns cu rolul conducătorilor, regina era cea care oficia riturile ca preoteasă în temple. Alături de Tutmes al II-lea, Hatşepsut a avut o fiică, Neferure, pregătită încă din copilărie să-i ia locul mamei sale. Cît despre poziţia de rege, aceasta îi era destinată lui Tutmes al III-lea, fiu al lui Tutmes al II-lea cu o anume Isis.

Perspicacitate

Din cauza vîrstei sale încă fragede, tînărul Tutmes al III-lea a devenit co-regentul lui Hatşepsut, care şi-a asumat în totalitate responsabilităţile oficiale. De la acest moment, timp de 21 de ani şi nouă luni, Hatşepsut a fost recunoscută, în mod oficial şi religios, conducător al celor două regate ale Egiptului. Şi-a asumat toate însemnele regalităţii, iar în descrierile oficiale apare purtînd hainele bărbăteşti ale faraonilor şi chiar barba falsă a acestora, precum şi veşmîntul sacru shendit. În multe statui existente încă o regăsim pe Hatşepsut îmbrăcată în haine tipic feminine, însă după o perioadă de tranziţie se regăsesc doar statui în care este însoţită de însemnele regale, cu sînii ascunşi sub mîinile încrucişate în care ţine sceptrele celor două regate pe care le conducea: Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. După părerea multor cărturari, prin abordarea acestui stil de îmbrăcăminte, Hatşepsut voia să evidenţieze că era conducătorul şi nu doar Marea Soţie a Regelui. De asemenea, îmbrăcămintea îi oferea siguranţa în faţa poporului egiptean, care putea astfel să o asocieze cu imaginea obişnuită a faraonilor dinaintea sa. Unii arheologi sînt de părere că sexul faraonilor nu era mai niciodată accentuat în imagini, unde oricum silueta lor era stilizată.

Bogăţii nemărginite

Încă de la descoperirea faimosului mormînt al lui Tutankamon, egiptenii dinastiei a XVIII-a au fost recunoscuţi pentru bunăstarea regatului lor. Această perioadă de bogăţie a fost instaurată încă din vremea lui Hatşepsut, care a reuşit să menţină o perioadă de pace în timpul domniei. A restabilit căile de comerţ distruse de conducătorii precedenţi şi a efectuat mai multe expediţii, dintre care cea mai cunoscută este cea descoperită într-un relief pe pereţii templului mortuar din Deir-el Bahri: expediţia către Ţinutul Punt (actualul teritoriu al Somaliei), efectuată cu cinci corăbii, fiecare măsurînd 21 de metri lungime. Din timpul acestei expediţii datează prima încercate atestată de transplantare a unor copaci. Este vorba despre 31 de copaci de tămîie aduşi din Punt şi replantaţi în curtea complexului din Deir-el Bahri. Cînd vorbim despre realizările lui Hatşepsut nu putem omite faptul că a fost unul dintre cei mai prolifici constructori ai Egiptului Antic, ordonînd ridicarea a sute de clădiri mai grandioase decît ale oricărui predecesor din timpul Regatului de Mijloc. Construcţiile sale au fost proiectate de doi mari arhitecţi: Ineni, care a lucrat şi pentru Tutmes I şi al II-lea, şi Senemut, presupusul amant al lui Hatşepsut. Conform tradiţiei majorităţii faraonilor, Hatşepsut a construit monumente în Templul din Karnak. La intrarea în templu a ridicat două obeliscuri, care la acea vreme erau cele mai înalte din lume. Unul dintre ele s-a rupt în două, însă celălalt încă se ridică spre cer şi este cunoscut ca cel mai înalt obelisc antic de pe Pămînt. Un alt proiect, Capela Roşie din Karnak, a fost un altar în formă de corabie care se presupune că era aşezat iniţial între cele două obeliscuri. Mai tîrziu a ordonat construcţia altor două obeliscuri pentru celebrarea celui de-al 16-lea an de domnie. Unul dintre ele s-a rupt în timpul construcţiei şi a fost lăsat în cariera de la Aswan, unde se găseşte şi astăzi sub numele de Obeliscul Neterminat.

Viaţa de dincolo

Adevărata capodoperă a lui Hatşepsut este însă complexul său mortuar din Deir-el Bahri, proiectat şi implementat de Senemut pe malul vestic al Nilului, la intrarea în actuala Vale a Regilor. Punctul central al complexului era o structură asemănătoare Parthenonului, însă construită cu aproximativ 1.000 de ani mai devreme. Iniţial, templul fusese ridicat pentru Marea Soţie a lui Tutmes al II-lea, însă nu era potrivit pentru un faraon, aşa că a fost construit un al doilea, KV20, situat deasupra unor terase cîndva împodobite cu grădini luxoase. Mormîntul lui Hatşepsut a fost deschis încă din Antichitate, prima dată de succesorul său, Tutmes al III-lea, care i-a mutat şi mumia, în încercarea de a-i şterge existenţa cu desăvîrşire. Tot în acest scop el a distrus mare parte din construcţiile sale şi i-a şters numele din documentele oficiale. Nu a reuşit decît o falsă înlăturare a predecesoarelor sale. Şi astăzi mai există atît de multe statui din vremea lui Hatşepsut, încît fiecare muzeu mare din lume are cîteva obiecte din acea perioadă. Ritmul alert al constucţiei din timpul domniei acestei femei au ajutat-o la păstrarea rolului de faraon timp de aproape 22 de ani. În vreme ce alţi faraoni apelau la hiperbole pentru a-şi face cunoscute realizările, Hatşepsut se putea lăuda pe bună dreptate cu cele mai magnifice construcţii din lume. Mult timp s-a crezut că rămăşiţele sale s-au pierdut sau au fost distruse de răzbunătorul Tutmes al III-lea, dar în iunie anul trecut Zahi Hawass, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităţilor din Egipt,  a identificat mumia "Primeia dintre femeile nobile" în mormîntul KV60. Dovezile care susţin această identificare includ o comparaţie între ADN-ul acesteia şi ADN-ul mumiei lui Ahmose-Nefertari, strabunica lui Hatşepsut. Tomografia computerizată a mumiei a dezvăluit faptul că a murit la vîrsta de 50 de ani, din cauza perforării abcesului după scoaterea unui dinte. Teste aprofundate dezvăluie că Hatşepsut nu ar mai fi trăit oricum mult, deoarece organismul era afectat de cancer osos metastazic, cancer la ficat şi diabet.

În secolul al XIX-lea, Hatşepsut era considerată malefica mamă vitregă a lui Tutmes al III-lea, un adevărat simbol al răutăţii umane, în contrast cu imaginea creată de mişcarea feministă, care încerca o popularizare a figurilor feminine din istorie. Hatşepsut era prezentată ca prima mare femeie din istorie, o femeie frumoasă şi pacifistă.

Cea mai faimoasă

O altă mare prezenţă feminină din istoria Egiptului este imaginea ultracunoscută a Cleopatrei. Născută în anul 69 î.Hr., Cleopatra a VII-a devine regină a Egiptului, alături de fratele şi soţul său oficial, Ptolemeu al XIII-lea, după moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea. Deşi era de origine greacă (făcea parte din dinastia macedoniană care a guvernat Egiptul după moartea lui Alexandru cel Mare), Cleopatra a fost foarte iubită de popor deoarece învăţase foarte bine limba egipteană şi rostea cuvîntările publice în limba oamenilor de rînd. Pentru a se apropia şi mai mult de egipteni a fost proclamată fiica lui Ra, zeul Soarelui. De secole întregi se vorbeşte despre frumuseţea deosebită a Cleopatrei, care i-a cucerit pe cei mai mari conducători ai Imperiului Roman. Se pare că frumuseţea ei  nu ţinea de aspectul său exterior. Trăsăturile sale fizice nu constituiau tocmai un avantaj, aşa că reuşea să seducă prin inteligenţa sa şi prin glasul deosebit. O monedă recent descoperită o înfăţişează pe Cleopatra cu o frunte îngustă, păr cîrlionţat, nas proeminent şi buze subţiri. Totuşi, ea este considerată încă cea mai frumoasă femeie din istorie. În limba greacă, Cleopatra înseamnă "preferata tatălui", însă preferata se pare că a fost Arsinoe, sora cea mică a Cleopatrei, care, împreună cu Ptolemeu al XIII-lea, a reuşit să stîrnească un război civil. În momentul în care Cleopatra se pregătea să-şi atace fratele cu o imensă armată arabă, trupele romane conduse de Cezar intrau în Egipt, atrase de bogăţia imensă a teritoriului.

Favorita

Deşi mari admiratori ai sculpturilor egiptene, romanii ştiau prea puţine despre faraonii care porunciseră să fie ridicate. Trecutul Egiptului se pierde în negura timpului. Acesta avea o istorie bogată cînd lumea nu se gîndise încă la cele două Americi sau cînd centrul şi nordul Europei erau încă ţinuturi sălbatice. Cînd Roma conducea lumea, Egiptul era deja o ţară bătrînă, în care Cezar îşi făcea falsa impresie că poate restaura ordinea. Pentru a-şi atinge scopurile politice, Cleopatra i-a intrat în graţii cezarului şi, cu ajutorul său, a scăpat de Arsinoe şi de Ptolemeu al XIII-lea şi şi-a păstrat tronul regatului egiptean. După asasinarea lui Cezar, în martie 44 î.Hr., Cleopatra a căutat sprijin în persoana lui Marc Antoniu. Şi l-a găsit. Astfel, seducînd doi dintre cei mai cunoscuţi lideri romani, Cleopatra a reuşit să ocupe tronul Egiptului timp de aproximativ 20 de ani. Înlăturată de la putere de Octavian, adversarul lui Marc Antoniu, Cleopatra a încheiat, printr-o sinucidere, şirul faraonilor egipteni. După moartea sa, Egiptul a fost anexat Imperiului Roman.

Însoţitoarea

Nefertari, soţia lui Ramses al II-lea, este un alt exemplu (dar puţin diferit) al influenţei feminine în Egipt. Locul său de veci este unul dintre cele mai spectaculoase şi mai bogate morminte din Valea Reginelor. Nu i se cunosc cu exactitate originile, însă dovezile din mormînt atestă că ea aparţine celei de-a XVIII-a dinastii. Nefertari, căsătorită cu Ramses încă de la vîrsta de 13 ani, este singura soţie regală zeificată încă din timpul vieţii. În sculpturi, Ramses era reprezentat la aceeaşi înălţime cu Nefertari, fapt foarte rar, care arată importanţa deosebită acordată soţiei. Nefertari a fost şi cea care a păstrat o relaţie de prietenie între hitiţi şi egipteni, care a dus în cele din urmă la căsătoria lui Ramses cu o prinţesă hitită. Faraonul Ramses al II-lea a fost tatăl a aproximativ 50 de copii, dintre care nouă i-a născut Nefertari.

Cea frumoasă

O altă femeie egipteană celebră a fost Nefertiti, soţia faraonului egiptean Akhenaton şi presupusa mamă vitregă a lui Tutankamon. Rădăcinile sale nu sînt cunoscute, dar se presupune că vine din neamul hitiţilor, deci nu era de origine egipteană. Deşi de-a lungul domniei lui Akhenaton, Nefertiti a avut o influenţă definitorie asupra hotărîrilor soţului său, arheologii şi istoricii sînt de părere că ea a domnit şi singură, după moartea faraonului şi pînă la preluarea puterii de către Tutankamon. Nefertiti este cunoscută pentru frumuseţea sa deosebită. Bustul său, aflat la Altes Museum din Berlin, este una dintre cele mai copiate opere de artă ale Egiptului Antic. Dacă n-ar fi fost Cleopatra, Nefertiti ar fi rămas în istorie drept cea mai frumoasă şi mai influentă regină străină a Egiptului.