Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conform noilor studii NASA, polul sudic al Lunii are un relief mai aspru decât se credea până acum, anunţă NewScientist. Cu ajutorul sistemului radar Goldstone amplasat în Deşertul Mojave din California, Statele Unite, NASA a colectat informaţii care creează cea mai bună hartă a regiunii sudice a Lunii.
Conform noilor studii NASA, polul sudic al Lunii are un relief mai aspru decât se credea până acum, anunţă NewScientist. Cu ajutorul sistemului radar Goldstone amplasat în Deşertul Mojave din California, Statele Unite, NASA a colectat informaţii care creează cea mai bună hartă a regiunii sudice a Lunii. S-a studiat în principal regiunea din jurul craterului Shackleton, zonă probabilă pentru următoarele misiuni lunare NASA. Din formele de relief observate la polul sudic, astronomii menţionează un pisc de peste 6.100 de metri înălţime şi cratere de aproximativ 4.000 de metri adâncime. Este o adevărată provocare pentru astronomi explorarea acestei porţiuni de Lună. Se presupune că ar exista apă îngheţată în regiunile întunecate ale craterului, însă nu a fost nimic demonstrat până în prezent. “Existenţa gheţei ne oferă o sursă de apă, precum şi o sursă de hidrogen şi oxigen, care poate fi transformat în combustibil. Unul dintre lucrurile pe care vrem să le facem prin explorarea Lunii este să reducem cantitatea de combustibil luată de pe Pământ pentru aceste misiuni”, a declarat Doug Cooke, cercetător NASA.
CALCULE ASTRONOMICE
Noi calcule ale astronomilor au concluzionat că mărimea şi luminozitatea stelelor este determinată de densitatea norului de gaz din care acestea se formează. Norii mai denşi se încălzesc mai uniform, împiedicând fragmentarea în stele mai multe şi mai mici. Gazul din nori se contractă sub propria gravitaţie, formează noduri calde sau proto-stele, care emit căldură. Dacă densitatea norului este mică, atunci căldura nu influenţează mediul înconjurător şi proto-stelele devin stele în toată puterea.
COLUMBUS PRINDE VIAŢĂ
S-a dat startul primului experiment ştiinţific în laboratorul european Columbus, de pe Staţia Spaţială Internaţională, informează Ştiinţa.info. Experimentul WAICO studiază creşterea plantelor în Cosmos, după intensitatea câmpului gravitaţional. Scopul laboratorului constă în efectuarea unor experimente ştiinţifice în condiţii de foarte mică gravitaţie. Acestea ne vor ajuta să înţelegem mai bine viaţa în spaţiu, necesară pentru viitoare călătorii spre Lună sau spre Marte, dar şi să înţelegem mai bine viaţa în general.
PRESUPUŞI VECINI GLACIALI
Cercetătorii de la Universitatea Kobe din estul Japoniei susţin că undeva în spaţiu există o planetă de două ori mai mare decât Pământul care orbitează la periferia sistemului solar, relatează AFP. “Din cauza temperaturilor foarte scăzute, suprafaţa sa este acoperită cu gheaţă, metan şi amoniu îngheţat”, a declarat Tadashi Mukai, profesor la Universitatea Kobe. Astronomii niponi sunt de părere că Planeta X are o orbită eliptică alungită şi înconjoară Soarele în câteva mii de ani. Dacă cercetările vor fi începute la scară largă, atunci planeta ar putea fi descoperită în circa zece ani.
APOCALIPSA VINE PESTE 7,6 MILIARDE DE ANI
Astronomii spun că Pământul va pieri în flăcări, anunţă Space.com. Calculând forţa gravitaţională a Soarelui pentru a afla dacă Terra va scăpa de distrugere, cercetătorii au ajuns la următorul rezultat: Pământul “va fi înghiţit” de Soare peste 7,6 miliarde de ani. Deşi perioada pare foarte mare, până atunci Pământul se va încălzi din ce în ce mai mult, până când viaţa pe el va deveni imposibilă. Conform altor teorii, Terra va arde din cauza extinderii Soarelui.
KIBO SE PREGåTEŞTE PENTRU ISS
Cei şapte astronauţi programaţi să ducă pe Staţia Spaţială Internaţională prima parte a laboratorului japonez au început repetiţiile pentru lansarea ce va avea loc în aproximativ două săptămâni. Acesta va fi zborul cu numărul 122 al NASA şi este programat pentru data de 11 martie. Astronauţii vor petrece 16 zile pe orbită pentru a asambla complexul japonez Kibo şi pentru a instala pe o macara a ISS un braţ de robot. Kibo este cel mai mare laborator orbital, care necesită trei zboruri pentru a fi asamblat complet.
