Robert Bárány

Născut în casa unui fermier, Robert a fost cel mai mare dintre cei şase copii ai familiei Bárány. A căpătat înclinaţie spre viaţa ştiinţifică de la bunicul său din partea mamei, un cunoscut cer­ce­tător din Praga.

Premiul Nobel pentru Medicină 1914

Născut în casa unui fermier, Robert a fost cel mai mare dintre cei şase copii ai familiei Bárány. A căpătat înclinaţie spre viaţa ştiinţifică de la bunicul său din partea mamei, un cunoscut cer­ce­tător din Praga. În copi­lărie, Robert Bárány a contactat o tuberculoză osoasă, care i-a cauzat înţepenirea permanentă a încheieturilor. Par­tea bună este că s-a fol­osit de aceas­tă boală pentru a-şi aprofunda interesul pentru medici­nă şi n-a constituit nicidecum un im­pediment pentru practicarea jo­curilor de tenis şi a alpinismului, de care a fost pasio­nat întreaga sa viaţă.

EXCELARE. Încă din clasele mici, Robert s-a evidenţiat prin dragostea sa pentru învăţătură. Întotdeauna se afla printre cei mai buni elevi din an, iar acest obicei nu s-a schimbat nici în perioada studiilor la Universitatea din Viena. Considerând că nu ştie suficient, Bárány a plecat în 1900, după absolvirea facultăţii, la Frankfurt pe Main, pentru a participa la cursu­rile profesorului C. von Noorden. După un an, devenind foarte interesat de problemele neurologice, şi-a început studiile la clinica neuropsihiatrică din Freiburg.

VREMURI GRELE. La începutul primului război mondial a fost înrolat în armata austriacă ca membru al corpurilor medicale. Trata în special soldaţii cu răni în zona craniană, continuându-şi astfel studiile în domeniul neurologiei, asupra corelaţiei aparatului vestibular cu cerebelul şi aparatul muscular. În momentul anunţării câştigătorilor Premiului Nobel, Robert Bárány era prizonier de război într-o tabără rusească. Numai intervenţia prinţului Carl al Suediei, din partea Crucii Roşii, a reuşit să-l elibereze din tabăra prizonierilor în 1916, an în care a primit şi Premiul Nobel din mâinile regelui Suediei.

Aparatul vestibular

Robert Bárány a primit în 1914 premiul Nobel pentru Medicină sau fiziologie, pentru “munca sa asupra fiziologiei şi patologiei aparatului vestibular”. În unul din experimentele sale a introdus fluid în urechea internă a unui pacient pentru a-i potoli ameţeala. Pacientul a prezentat vertij şi nistagmus (mişcări involuntare ale ochilor) la injectarea unui fluid prea rece. În consecinţă, Bárány a încălzit lichidul şi pacientul a prezentat din nou nistagmus, dar în direcţia opusă. Astfel, Bárány a teoretizat că endolimfa (fluidul conţinut în labirintul membranos al urechii interne) scade la rece şi se ridică la căldură, şi astfel, direcţia de curgere a endolimfei asigură semnalul proprio­ceptiv pentru organul vestibular. Şi-a urmat observaţiile cu o serie de experimente asupra a ceea ce a numit reacţie calorică. Rezultatele experimentelor sale au făcut posibil tratamentul chirurgical al bolilor organului vestibular. Bárány a investigat şi alte aspecte ale menţinerii echilibrului, inclusiv funcţiile cerebelului.

CV

Data naşterii - 12 aprilie 1876

Locul naşterii - Viena, Austria carieră

1900 – îşi încheie studiile de medicină la Universitatea din Viena, după care urmează cursurile profesorului C. von Noorden la Frankfurt pe Main;

1903 – acceptă postul de demonstrator la Clinica Ontologică din Viena;

1914 – este laureat al Premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, pe care l-a ridicat abia în 1916;

8 apilie 1936 – încetează din viaţă la Uppsala, în Suedia.