Roboţi... şut şi gol!

Un zumzet continuu domină atmosfera din amfiteatrul A500 al Facultăţii de Electronică din Bucureşti. Privirile curioşilor adunaţi să vadă minunăţia se îndreaptă spre un grup de “cutiuţe” mişcătoare şi gălăgioase foc! Cutiuţe care joacă fotbal? Ei bine, da!

Treisprezece roboţi de toate formele şi mărimile au participat la concursul Robot Football, organizat săptămâna trecută la Facultatea de Electronică. O premieră în România. O premieră care a fost posibilă prin ambiţia câtorva studenţi de a arăta lumii-ntregi că pot construi singuri roboţi complet autonomi, fără telecomandă.

FIOLA DE ALGOCALMIN. Meciul s-a desfăşurat pe un teren cu lungimea de 2,5 m şi cu lăţimea de 1,25 m, jumătate alb, jumătate negru. Deasupra porţilor se afla câte un led puternic, uşor de detectat de roboţi. Pentru a mări câmpul “vizual” al senzorului, câţiva concurenţi au folosit câte o fiolă de algocalmin care le-a servit drept lupă. La construirea roboţilor fotbalişti, care au jucat meciuri de unul la unul, au fost folosite motoare ale casetofoanelor sau special comandate din străinătate. După posibilităţi. Studenţii au găsit metode inventive pentru asamblarea componentelor pe suporturi diferite – din metal, plastic, parchet laminat.

MARE ŞI TARE. Ca şi în viaţă, cel mai mare şi mai puternic a făcut legea şi la meci. Masivul Battlestar Robotica a semănat spaima printre fraţii săi mai mici, construiţi din piese de Lego sau neprotejaţi de carcase. Şi când te gândeşti că Battlestar nu era decât o bucată de parchet laminat, la care au fost ataşate câteva circuite... şi o lavetă de bucătărie sub care prindea mingile de ping-pong. Aduna câte trei din cele 16 mingiuţe portocalii şi se îndrepta încrezător spre poarta adversă. Nimic nu-i stătea în cale! Greutatea sa de patru kilograme îşi spunea cuvântul. Goool! Unul, două, trei... Nedumerit şi poate puţin “emoţionat” de privirile aţintite asupra lui, Battlestar s-a îndreptat spre propria poartă. Autogol! A continuat să bage mingi în poartă; poarta proprie, poarta adversă, ce mai contează... Şi-a umilit adversarii... cu opt goluri.

MICI, DA’ RåI. Nimic nu l-a intimidat însă pe roboţelul Mini Salam Săsesc, devenit peste noapte Copacul Mistic. Vioi, micul robot portocaliu a adunat aleator bilele de pe teren şi s-a îndreptat spre poartă. Reflectorul unei camere de filmat i-a perturbat însă senzorul. Ca o adevărată vedetă, a început să facă piruete. Aplauze! După un minut “şi-a adus aminte” însă că avea de câştigat un meci. Creatorii săi, trei studenţi din anul II, au modelat o machetă 3D pe calculator şi au realizat scheletul la comandă. I-au ataşat câteva greutăţi (pentru că roboţelul era prea uşor) şi i-au aplicat o elice pentru lovirea bilei. Apoi, au apelat la mici trucuri. Culoarea robotului, asemănătoare cu cea a bilelor, nu a fost o simplă întâmplare, ci o strategie de a deruta senzorii de culoare ai celorlalţi competitori. Cu un număr final de trei goluri, Micul Portocaliu s-a clasat pe locul al doilea, urmat de creaţia Războinicului Luminii, un roboţel firav, asemănător cu o patină cu rotile.

Tot ce-şi mai doresc acum concurenţii – fie câştigători sau nu – este să obţină sponsorizări pentru a participa la concursuri naţionale şi internaţionale. Au dovedit că pot construi maşinării inteligente şi vor să arate asta întregii lumi.

Organizatorii

Unul dintre organizatorii concursului Robot Football, Alexandru Rusu, masterand la Electronică, a promovat evenimentul prin forţe proprii – a lipit afişe prin facultate şi a ţinut câteva cursuri introductive. A folosit ca model un concurs similar organizat în Elveţia. “Competiţia a fost inferioară celei de la Bucureşti. Elveţienii aveau şase roboţi, care nu se comparau cu primii şase ai noştri”, spune cu mândrie Alex. Profesorul coordonator Cornel Burileanu, care predă microcontrolere, a pus la dispoziţie laboratorul în care s-au construit roboţii, sala de concurs şi proiectoare.