Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la focul aprins in peşteri pănă la becul economic, istoria iluminatului a schimbat evoluţia omenirii, permiţănd oamenilor să transforme noaptea in zi şi ziua in noapte.
Prima "lampă", inventată in jurul anului 70.000 i.Hr., era construită din resurse găsite de oamenii preistorici in mediul in care trăiau. Scoici sau pietre găurite erau umplute cu diferite materiale, in general muşchi sau iarbă, imbibate cu seu de animale, şi apoi aprinse. Lămpile din ziua de astăzi au nenumărate forme inspirate de creativitatea designerilor şi sunt deja criterii importante in decoraţiuni interioare.
ELIBERAŢI. Dacă, iniţial, focul a fost folosit pentru incălzire, oamenii preistorici au observat apoi că nu mai sunt condiţionaţi de lumina soarelui pentru a-şi organiza activităţile. Chiar dacă nu vănau, puteau să işi pregătească hrana după ce răsărea luna. Astăzi principiul este acelaşi, doar posibilitatea activităţilor şi sistemele de iluminat s-au diversificat.
ELECTRICITATEA. Cu ajutorul pasionaţilor de electricitate şi mulţumită predecesorului acestora, Thomas Alva Edison, mediul in care locuim astăzi poate fi luminat in nenumărate culori şi din diferite forme de becuri. Insă pentru Edison nu a fost simplu. El a cheltuit peste 40.000 $ şi a incercat peste 6.000 de materiale pentru filamente, in cadrul a 1.200 de experimente desfăşurate pe durata a doi ani. Pănă la urmă, in anul 1879 a dat foc unui fir de bumbac carbonizat de la maşina de cusut, observănd că arde mai mult de 40 de ore, inventănd astfel primul filament. Astăzi, cele mai căutate sunt becurile fluorescente, datorită consumului scăzut de energie electrică pe care il folosesc acestea. Deşi sunt cele mai scumpe, acestea au o durată de viaţă cu mult mai lungă decăt becurile obişnuite.
Printre umbre şi clar-obscur
Torţa. Homo erectus, acum circa 400.000 de ani, este cel care a descoperit, probabil accidental, focul. Iar dănd foc unei crengi şi purtănd-o dintr-un loc intr-altul, omul şi-a creat primul obiect de iluminat din istorie: torţa. Ulterior, cărpe imbinate in răşini legate de crengi au imbunătăţit această invenţie.
Lumănarea. Romanii sunt consideraţi inventatorii lumănării cu fitil pe care o foloseau la drum de noapte sau pentru iluminarea caselor. Aceştia foloseau tulpini de Lumănărică peste care adăugau trei straturi de ceară. Ard cu lumină intensă şi păstrează muştele la depărtare. Acest tip de lumănare se mai foloseşte şi astăzi.
Opaiţul. Vechii egipteni foloseau opaiţuri făcute din miez de trestie inmuiat in seu. Sumerienii foloseau in aceeaşi vreme lămpi de alabastru umplute cu grăsime. Primele lămpi făcute manual apar in Palestina anului 2000 i.Hr. Mai tărziu, 600 i.Hr., grecii sunt primii care au produs şi exportat lămpile de ceramică.
Felinarele. Primele felinare au fost realizate din coarnele vitelor. S-a descoperit uşor că sursa luminii putea fi protejată la adăpostul invelişului cornos. Primele felinare care au iluminat străzi datează din perioada califatelor arabe. In secolul al XIX-lea, s-au introdus felinarele electrice pentru iluminat.
Becul. Electricitatea se decoperise in secolul al XVIII-lea, dar abia la inceputul anilor 1800 apare ideea iluminării electrice, atunci cand Sir Humphry Davy descoperă arcul electric, considerat sursa alternativă de iluminare pentru lămpile cu ulei şi gaz. Mai tărziu, in secolul al XIX-lea, Thomas Edison descoperea becul cu filament de carbon.
Neonul. Sistemul presupune o descărcare a unei sarcini electrice intr-un tub in care gazul neon se găseşte la presiuni scăzute. De asemenea, sarcina electrică ce trece prin gaz este de intensitate mică, producănd o tensiune de 90-110 Volţi. Lumina produsă nu este continuă.
