Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o nouă carte, ”The Gendered Brain”, neurologul Gina Rippon a combătut mitul potrivit căruia creierul bărbaților este complet diferit de cel al femeilor, punând la încercare o credință veche de secole.
Gina Rippon a concluzionat că lumea în care trăim ne face să acceptăm anumite prejudecăți pe care le interiorizăm – femeile nu au orientare în spațiu și nu sunt bune la matematică, în timp ce bărbații nu au simțul natural de a avea grijă de copii, notează Daily Mail.
Cercetătoarea amintește de momentul în care a născut o fată, în 1986. „Aici este copilul tău. Cel mai gălăgios dintre toți. Nu prea e o domnișoară!”, au fost cuvintele asistentei, potrivit Ginei Rippon.
„La doar 10 minute după ce s-a născut, mica mea fiică a intrat deja într-o lume a genurilor.”, scrie autoarea.
Gina Rippon studiază diferențele individuale ale creierului, pentru a înțelege boli precum autismul, însă a fost fascinate dintotdeauna de credința că femeile și bărbații sunt diferiți pornind de la creier.
Aceasta a plecat de la teoria că există diferențe „esențiale” între creierul unui bărbat și cel al unei femei, ceea ce determină capacitățile diferite de înțelegere și locul diferit în societate. „Nu este o coincidență că oamenii de știință, care au fost în special bărbați, au favorizat teoriile care susțin superioritatea bărbaților.”, mai scrie autoarea.
Autoarea a adus în centrul atenției o serie de teorii care vor să explice diferențele dintre bărbați și femei, dar care sunt interpretate greșit.
Dă vina pe creierul femeilor
Deși un filozof din secolul al XVII-lea s-a situate împotriva argumentului că există diferențe între creierul unui bărbat și cel al unei femei, în ultimii 200 de ani ”a da vina pe creier” este ceva normal când vine vorba de a justifica diferențele dintre bărbați și femei din societate.
În secolele XVIII și XIX era general acceptat faptul că femeile sunt inferioare din punct de vedere social, intelectual și emotional față de bărbați și de aceea trebuie să ocupe un rol inferior în societate. Dimensiunea creierului a fost pusă în centrul atenției și s-a spus că această inferioritate este data de faptul că creierul unei femei este mai mic decât cel al unui bărbat.
Chiar și acum, oamenii de știință folosesc dimensiunea creierului ca un indicator al diferențelor dintre sexe, chiar dacă nu există nicio dovadă care să sugereze că acest fapt are efecte asupra abilităților cognitive. Diferențele de dimensiune pot fi doar o consecință a faptului că bărbații sunt mai mari fizic.
Pericolul etichetelor
Creierul unui băiat începe din același stadiu ca cel al unei fete? Știința a arătat că la naștere există foarte puține diferențe, însă pe parcurs, pe măsură ce copiii cresc, este clar că băieții și fetele au idei diferite despre ce este bun și ce nu este bun pentru ei.
Nu multe fete se văd în lumea științei, a tehnologiilor, a ingineriei sau a matematicii. Se întâmplă asta pentru că fetele au mai puține abilități în zonele acestea? Sau doar pentru că există un puternic mesaj social la care suntem expuși la de vârste fragede?
Un lucru este singur: creierul este influențat de mediul la care este expus pe tot parcursul vieții, dar în special la începutul dezvoltării. Mediul în care un copil este născut este cheia. Creierul unui copil este ca un burete care absoarbe toate informațiile culturale din jurul lui.
Hormonii
Credința că diferențele dintre comportamentul unui băiat și cel al unei fete sunt dictate de hormoni este atașată de cea că genul dictează ce tip de creier se va dezvolta. Se uită ușor faptul că deși mulți hormoni sunt asociați cu femeile sau bărbații, cum ar fi testosteronul sau estrogenul, aceștia se găsesc atât la bărbați, cât și la femei. Precum creierul, hormonii nu sunt fixați la naștere, ci fluctuează în funcție de mediul în care o persoană crește, scrie autoarea.
Un studiu a arătat că testosteronul poate fi afectat de cât de mult timp un bărbat petrece având grijă de un copil. Bărbații au fost împărțiți în trei grupuri și fiecăruia i s-a oferit câte o păpușă programată să plângă. Bărbații din primul grup nu aveau voie să intervină, bărbații din al doilea grup putea să intervină, dar eforturile lor nu reușeau să calmeze păpușa, în timp ce bărbații din al treilea grup putea să intervină și reușeau să calmeze păpușa.
Nivelul de testosteron a crescut în cazul bărbaților din primul grup, a rămas constant în al doilea grup și a scăzut în cazul celui de-al treilea grup.
Cine bârfește mai mult?
Bărbații sunt portretizați va fiind genul care vorbesc mai puțin, care reușesc să păstreze secrete și să nu se implice în bârfe, pe de altă parte femeile sunt cele care vorbesc și vorbesc și vorbesc.
Stereotipurile încep încă din copilărie. Fetele încep să vorbească mai devreme, în tip ce băieții se exprimă mai mult fizic. Se spune că acest lucru este influențat de faptul că zona din creier responsabilă pentru vorbit este mai mare în cazul femeilor.
În realitate, studiile făcute pe grupuri mari de oameni au arătat că nu există o astfel de superioritate în cazul femeilor, ci doar se presupune că femeile vorbesc mai mult.
Da, femeile pot citi hărți
Se spune că femeile nu au orientare în spațiu, asta pentru a nu mai aminti de nenumăratele glume care se fac despre parcarea laterală. Psihologii spun că orientarea în spațiu superioară a bărbaților are legătură că faptul că în trecut erau nevoiți să vâneze. Alte speculații au legătură cu nivelul de testosteron.
Încă de la vârsta de patru ani, băieții arată să sunt superiori când vine vorba de procesele spațiale. Pe de altă parte, s-a dovedit că dezvoltarea acestor abilități are legătură cu jocuri precum Lego sau Tetris. Dacă bărbații sunt mai buni la orientarea în spațiu, acest lucru are legătură cu expriențele pe care le-au avut și care au contribuit la modul în care li s-a dezvoltat creierul.
Matematica nu e doar pentru băieți
Potrivit unui studiu, încă de la vârsta de nouă ani fetele cred că matematica este o materie pentru băieți. Studiul arată că puterea de înțelegere a fetelor nu este mai mică, ci este pur și simplu o percepție pe care fetele și-au asumat-o.
Toți bebelușii preferă culoarea roz
Un studiu efectuat pe adulți a arătat că fetele preferă culoare roz. Pe de altă parte, un studiu efectuat pe copiii în vârstă de cinci luni a arătat că atât băieții, cât și fetele preferă rozul și, în general, partea roșie a spectrului.
Preferințele diferite încep să se dezvolte din momentul în care copiii încep să primească jucării diferite: fetele primesc lucruri roz, în timp ce băieții primesc lucruri albastre.
Stereotipurile contează
Un studiu efectuat de Guides, anul trecut, a arătat că fetele în vârstă de șapte ani sunt afectate de stereotipuri. Aproximativ 50% dintre acestea nu simțeau nevoia de a-și spune părerile la școală.
„Învățăm fetele că cea mai importantă virtute este să îi mulțumească pe cei din jur și că a fi bine crescută este în acord cu a fi tăcută și delicată”, se notează în studiu.
Modul în care creierul se dezvoltă are o puternică legătură cu regulile și așteptările la care acesta este expus în societate.
