Teatrul ştiinţei

Ce fac fizicienii cănd se plictisesc de laboratoarele lor? Unii se apucă de teatru, pentru a demonstra, ca intr-un experiment, că ştiinţa chiar este distractivă, iar demersul lor smulge aplauze chiar şi scepticilor.

Pe scenă, Gaz şi Debbie stau in spatele unui ecran verde şi-şi beau ceaiul. Pentru că nu pot nici măcar in acest moment de relaxare să fie cuminţi, trec la şotii tehnice. Debbie pune o pungă cu gura in jos deasupra curentului de aburi fierbinţi care se ridică din ceainic, iar punga incepe să plutească graţios, purtată de masa de aer cald. Aşa a inceput, la Bucureşti, spectacolul susţinut de compania britanică de teatru alternativ "Science Made Simple", adus la 23 septembrie la Teatrul de Operetă, in cadrul unui program dedicat popularizării ştiinţei, "Famelab", conceput de arhitecţii sociali de la British Council. Gareth Smith, Gaz pe scurt, impreună cu Debbie Syrop, au incăntat timp de o oră şi jumătate o audienţă formată din prichindei entuziasmaţi de şcoală generală şi din liceeni susceptibili. Numitorul comun al publicului: curiozitatea.

PARADOX. Cum adică să mergi la un spectacol despre ştiinţă in care nimeni nu scoate nici un cuvănt, iar pe scenă tot ce se intămplă inseamnă imagine şi simbolurile sale? Şi cu atăt mai mult, să-ţi placă ceva despre ştiinţă? Magicienii de la "Science Made Simple" au reuşit ca la sfărşitul reprezentaţiei lor, "Visualise - The Beauty of Science (Vizualizăd - Frumuseţea ştiinţei), să stărnească ropote indelungi şi chiote de admiraţie faţă de... experimentele ştiinţei. Gaz detaliază: "Am incercat să-i facem pe oameni să se apropie de ştiinţă in ultimii ani, in Marea Britanie, pentru că ei s-au instrăinat din ce in ce mai mult de acest domeniu. Avem de-a face tot timpul cu tehnologie, dar nimeni nu pare a fi interesat de ştiinţa din spatele ei". Şi pentru a realiza un spectacol in care limbajul verbal să nu fie o barieră in peregrinările companiei de teatru, fondatoarea companiei de teatru "Science Made Simple", Wendy Sadler, reputată specialistă britanică in comunicarea ştiinţifică, a găndit o "partitură" teatrală fără cuvinte. Pe scenă, imaginea, modalitatea de comunicare cea mai directă şi deseori cu impactul cel mai mare, este felul in care publicul intră fără oprelişti in lumea altfel extrem de criptică a fizicii, a chimiei sau a matematicii.

ARSENAL. Drept care, Gaz şi Debbie, cei doi artişti-fizicieni, au desfăşurat pe scena Teatrului de Operetă, intr-o dimineaţă de dumincă, la sfărşitul lui septembrie, o panoplie impresionantă de demonstraţii distractive şi captivante care i-au lăsat cu gura căscată şi pe adulţii din sală, nu numai pe cei mici. S-au duelat in inele de fum, aruncate prin orificiile unor banale coşuri de gunoi. Au dansat ca la discotecă printre culorile generate de prismele care descopun lumina in spectrul cromatic specific. Au creat vărtejuri şi tornade de flăcări. Au demonstrat cum poţi să creezi un infinit filmăndu-te cu o cameră video şi rotind-o pe fondul unui ecran de televizor, iar cu un fir fosforescent au ilustrat diferitele forme pe care le iau frecvenţele electromagnetice. Şi chiar dacă părea extrem de simplu, fiecare moment prezentat in spectacol are la bază caiete intregi de complicate calcule şi ecuaţii matematice sau de formule de fizică pe care oamenii de ştiinţă le efectuează la fiecare experiment pentru a explica ceea ce au descoperit. Insă britanicii prietenoşi şi jucăuşi de la "Science Made Simple" au demonstrat şi altceva: că, dacă e prezentată atractiv, fizica, de exemplu, poate fi o infinită plimbare intr-un parc de distracţii. După cum spunea chiar Gaz, "cu fizica nu există limite pentru ceea ce poţi face".

ECOURI. După ce au fost aplaudaţi furtunos de audienţa matinală, care, de la starea de curiozitate bănuitoare, a ajuns, spre sfărşitul reprezentaţiei, la cea de entuziasm sincer, ZOOM a plecat in căutare de reacţii. "Foarte tare! Cel mai mult mi-au plăcut cercurile de fum, dar mi-a plăcut totul. La şcoală invăţasem şi despre culorile care se suprapun, dar aşa a fost mult mai frumos", ne-a declarat o domnişoară din clasa a VIII-a, de la una din şcolile din Capitală, spunăndu-ne că i-ar plăcea ca fizica să fie predată aşa la ore.

Următorul pas - liceenii, adolescenţi in război perpetuu cu lumea. "Frumos! A fost interesant, ceva neobişnuit, n-am mai văzut aşa ceva pănă acum, e ceva deosebit pentru Romănia", ne spune un tănăr din clasa a IX-a. Iar la final, profesorii inşişi, prezenţi impreună cu copiii la spectacol. "Ne-a plăcut foarte mult şi mie şi copiilor şi mi se pare o idee extraordinară, un mod de abordare foarte aproape de ei, mult mai practic şi mult mai dinamic, şi atunci sigur că place", ne-a declarat profesoara de fizică Carmen Teodorescu de la Şcoala 150 din Bucureşti. "Mă bate găndul să incerc anumite chestii pe care le-am văzut la clasă", ni s-a confesat dascălul, cu zămbetul pe buze. Şi pentru ca acest lucru să fie posibil, pentru toţi cei care au participat la spectacol, British Council impreună cu "Science Made Simple" au pus la dispoziţia spectatorilor mape speciale care descriu căteva din experimentele pe care le-au făcut Gaz şi Debbie pe scenă, in aşa fel incăt, ajuns acasă, oricine işi poate transforma locuinţa in laborator, fără investiţii financiare. Singurele ingrediente de nelipsit? Curiozitatea şi entuziasmul de a experimenta cu lumea din jurul nostru.

Oferta britanicilor

Pe lăngă spectacolul de la Bucureşti, compania britanică are incă alte 12 "piese" in repertoriu, pe care le prezintă publicului interesat de conexiunile intre ştiinţă şi viaţa de zi cu zi. "Şase dintre ele sunt pentru copiii mici, iar şase pentru adolescenţi. Sunt spectacole pe teme de genul ştiinţa muzicii sau ştiinţa sportului, gadget-uri şi tehnologii. Avem foarte multe demonstraţii, dar in sensul tradiţional, iar cu acestea facem turul şcolilor in Regatul Unit şi peste hotare. In Marea Britanie avem acum o audienţă de 100.000 de elevi", a declarat pentru ZOOM Wendy Sadler, fondatoarea companiei "Science Made Simple".

"Ştiinţă fără cuvinte"

De vorba cu Wendy Sadler

De unde v-a venit ideea acestui proiect?

Am inceput in urmă cu trei ani. In compania noastră avem tot felul de demonstraţii pe care le prezentăm in turnee prin toată ţara, iar British Council ne-a rugat să incepem un tur prin mai multe ţări cu ele. Aveam spectacole in care vorbeam şi exista cineva care traducea. Lucru destul de dificil, pentru că nu ştiai cum reacţionează publicul. Iar prima idee la care ne-am găndit a fost "oare putem să scoate de tot cuvintele şi totuşi să fie ştiinţă şi să trezim interesul?".

Aveţi o experienţă foarte mare in comunicarea ştiinţei...

Da, lucrez de 12 ani in acest domeniu. Avem demonstraţii de fizică pe care le prezentăm in şcoli şi am făcut cercetări şi cu studenţii pentru a le vedea reacţiile. Ne-am intors in acele instituţii de invăţămănt pentru a vedea care din experimentele pe care le-am prezentat au avut un impact de lungă durată. In acest spectacol, noi nu predăm in mod formal despre ştiinţă, dar sperăm că determinăm publicul să pună intrebări, şi dacă o face, atunci este un succes.

Ce-aţi observat despre experimente?

Am descoperit că demonstraţiile care erau foarte surprinzătoare au fost şi cele pe care oamenii şi le amintesc cel mai clar. Iar cele care sunt reţinute sunt cele extrem de vizuale, experimentele frumoase. Aceste două elemente se regăsesc in Visualize, in spectacolul de acum. Iar cei care au urmărit spectacolul şi vin in contact cu experimentele de la orele din şcoală işi aduc aminte de spectacol şi pun laolaltă cele două momente, ceea ce este extrem de entuziasmant pentru noi. Nu poţi niciodată să prezici care părţi din spectacol vor fi considerate nostime de către public. Va fi interesant să comparăm rezultatele din cele nouă ţări, pe care le vom vizita in turneul nostru din Europa de est.