Vara la Polul Nord

În timp ce Doamna Vară şi-a atins apogeul în unele zone ale lumii, la Polul Nord ea de-abia acum începe să-şi dea în petic, în adevăratul sens al cuvîntului. Cercetătorii se aşteaptă ca, pînă la sfîrşitul lunii septembrie, rata de topire a gheţii să se accentueze, astfel încît în următorii 5-10 ani zona artică să fie acoperită exclusiv cu apă.

În timp ce Doamna Vară şi-a atins apogeul în unele zone ale lumii, la Polul Nord ea de-abia acum începe să-şi dea în petic, în adevăratul sens al cuvîntului. Cercetătorii se aşteaptă ca, pînă la sfîrşitul lunii septembrie, rata de topire a gheţii să se accentueze, astfel încît în următorii 5-10 ani zona artică să fie acoperită exclusiv cu apă.

În timpul verii, Soarele tronează impunător deasupra liniei orizontului, atingînd cea mai înaltă altitudine în momentul solstiţiului de vară. După acest eveniment, Soarele se apropie de orizont tot mai mult, astfel încît, la echinocţiul de toamnă (21 septembrie) el ajunge sub linia orizontului. Priveliştile sînt atît de încîntătoare în toată această regiune, încît Oceanul Arctic se numeşte, pe parcursul verii, "pămîntul Soarelui de noapte". În timpul mişcării orbitale a Terrei în jurul Soarelui, Polul Nord îşi îndreaptă "faţa" către astrul zilei, semn că a sosit vara.

UN PUZZLE NATURAL. Luna trecută, o echipă de oameni de ştiinţă a instalat în Golful Darnley echipament de monitorizare a unui lot de gheaţă aşa-numit stabilă. Cîteva zile mai tîrziu, gheaţa fusese spartă – şi nu de o mînă "criminală" – în mii de bucăţi, întocmai ca un puzzle, scrie editorialistul Quirin Schiermeier de la revista Nature. Jurnalistul îl citează pe Dave Barber, unul dintre oamenii de ştiinţă, spunînd că a devenit o certitudine faptul că Arcticul se transformă încet într-un nou mediu. Previziunile făcute în urmă cu aproape zece ani încep să se adeverească: în 2005, experţii anunţau, potrivit BBC, că Polul Nord intră încet la apă. Ei citau atunci un studiu realizat asupra calotei glaciare cu ajutorul sateliţilor. Simulările computerizate arătau o dispariţie a gheţurilor în următorii 20 de ani. Anunţul făcut în urmă cu trei ani de Centrul Naţional de Cercetare a Gheţii din Boulder (SUA), care a măsurat extinderea minimă a gheţii arctice (poziţia limitei dintre gheaţă şi ocean la sfîrşitul verii polare – n.r.), a fost reluat şi în anii următori.

În 2007, revista The National Geographic publica o ştire alarmantă: Polul Nord se topeşte într-un ritm surprinzător. Potrivit unor experţi citaţi de publicaţia sus-amintită, exista anul trecut posibilitatea ca gheaţa, împinsă înspre Canada de către rotaţia terestră, să scape nevătămată la sfîrşitul verii. Scepticii s-au grăbit însă să preconizeze un nou început pentru Polul Nord. Anul acesta au fost date publicităţii cele mai sumbre statistici, conform cărora, pentru prima dată în istoria omenirii, gheaţa de la Polul Nord ar putea "să se evapore" complet în cursul anului. Potrivit presei britanice, oamenii de ştiinţă preconizau, într-un procent de 50%, topirea gheţarilor în cursul acestui an, deoarece stratul gros de gheaţă format de mai mulţi ani a fost distrus şi înlocuit de brazde uriaşe de gheaţă subţire "adunată" într-un singur an. Această gheaţă sezonieră este foarte subţire şi vulnerabilă în timpul verii. Astfel că în această perioadă unii oameni de ştiinţă se aşteaptă încă la dispariţia unei suprafeţe de cel puţin 70% din gheaţa de primăvară. Va fi spart recordul vara aceasta?, se întreabă editorialistul de la revista Nature.

MISIUNE. O serie de calcule efectuate de alţi cercetători arată însă că gheaţa la Arctic continua să acopere, la sfîrşitul lui iunie a.c., circa 7,8 milioane de kilometri pătraţi comparativ cu suprafaţa de aproximativ 7,5 milioane de kilometri pătraţi de gheaţă de anul trecut din aceeaşi perioadă. În cel mult cinci ani de-acum înainte, gheaţa din Arctic s-ar putea topi de tot. Aceiaşi oameni de ştiinţă estimează că, în cinci sau cel mult zece ani, culoarea albă de la Polul Nord va dispărea complet. Zona nu a fost însă lăsată de izbelişte. În Arctic se află, încă de anul trecut, o echipă formată din 400 de experţi, care analizează în permanenţă "comportamentul" stratului de gheaţă, dar şi flora şi fauna din regiune, precum şi sedimente din apă sau din atmosferă. Misiunea lor, pentru care s-au alocat 40 de milioane de dolari americani, se va încheia în 2009.