Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Patru din cinci oameni acuză dureri de spate măcar o dată în viaţă. Sudarea vertebrelor afectate este singurul remediu contra durerii. Dar această metodă poate crea ulterior probleme, doarece creşte încărcarea pe vertebrele adiacente celor sudate.
Patru din cinci oameni acuză dureri de spate măcar o dată în viaţă. Sudarea vertebrelor afectate este singurul remediu contra durerii. Dar această metodă poate crea ulterior probleme, doarece creşte încărcarea pe vertebrele adiacente celor sudate.
Protezele artificiale sînt departe de a fi ideale, deoarece, la fel ca protezele de şold sau de genunchi, în final se uzează şi trebuie înlocuite. Profesorul Keith Luk de la Centrul de cercetare medicală din cadrul Universităţii din Hong Kong a dezvoltat o metodă de a recolta de la cadavre discuri intervertebrale al căror ţesut moale absoarbe şocurile la nivel spinal şi dă flexibilitatea coloanei vertebrale. În teorie, transplantarea discului intervertebral şi o porţiune din vertebra superioară şi vertebra inferioară (porţini din vertebrele între care se află discul) ar trebui să rezolve problema vertebrelor sudate deoarece osul donat ar trebui să formeze o legatură naturală solidă cu ţesutul primitorului. Oamenii de ştiinţă din Hong Kong au creat o nouă tehnică de prelevare a discului împreună cu porţiuni din cartilajul intervertebral şi din corpul vertebrei, toaleta fragmentului într-o soluţie de ser fiziologic şi îngheţarea în soluţie de crioprezervare. Cercetătorii spun că, atunci cînd este necesar, fragmentul extras din coloana vertebrală este dezgheţat şi transplantat la pacient împreună cu factori de dezvoltare locală, precum celule suşă osoase, pentru a sprijini acceptarea grefonului şi a obţine o vindecare normală. Profesorul Keith Luk a raportat, pe baza trialurilor (testări prospective) de anul trecut, aplicarea cu succes a tehnicii în cazul înlocuirii la nivelul coloanei cervicale. Totuşi utilizarea pentru poţiunile joase ale coloanei vertebrale, în speţă zona lombară, de unde pornesc cel mai frecvent durerile de spate, va fi mult mai dificilă.
Mustăţile artificiale "adulmecă" mediul
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Illinois, SUA, au creat primele fire de păr artificiale care detectează proprietăţile mediului înconjurător, inspirîndu-se din modul în care animalele îşi folosesc mustăţile din punct de vedere senzorial. Noile "mustăţi" sînt compuse din fire de păr artificial fixate pe un strat de silicon cu ajutorul unor balamale flexibile, care în momentul aplicării unui cîmp magnetic se curbează, întinzînd firele de păr protejate eventual de un strat de polimeri. Această invenţie funcţionează, deocamdată, doar în varianta de prototip, mişcarea părului fiind monitorizată în timpul curbării, creînd astfel o celulă care adulmecă mediul înconjurător.
Detectorul dozelor de radiaţii
Cercetătorii de la Universitatea Georgetown din Statele Unite au primit finanţare din partea Administraţiei americane să construiască primele dispozitive care să testeze rapid şi eficient nivelul de iradiere la care au fost expuse persoanele afectate de explozia aşa-ziselor "bombe murdare". Acum, testele necesare pentru determinarea gradului de iradiere trebuie efectuate de personal specializat care recoltează probe de sînge, această condiţie limitînd foarte mult numărul persoanelor care pot fi examinate. Expertul Albert Fornace care arată că schimbările celulare cauzate de iradiaţii apar şi în salivă şi în urină, dar la un nivel mai sensibil, spune că va fi posibilă testarea acestor fluide cu ajutorul unor dispozitive conţinînd o generaţie nouă de cipuri la care lucrează acum.
OZN-ul cu plasmă
Un inginer american în domeniul ştiinţelor aerospaţiale a proiectat un microvehicul de zbor cu aspect neconvenţional, care poate fi alimentat de baterii de bord şi umplut cu heliu pentru a cîntări foarte puţin, urmînd principiul magnetohidrodinamicii (ştiinţa care se ocupă cu studiul dinamicii fluidelor conductoare de electricitate, n.r.). Cercetătorul Subrata Roy de la Universitatea din Florida, Gainesville, SUA, a explicat în detaliu cum farfuria sa zburătoare, cu diametru de numai 15 centimetri, este acoperită cu electrozi care ionizează aerul şi creează plasma. Aceasta este, ulterior, accelerată cu ajutorul unui cîmp electric care împinge aerul din jur pentru a genera decolarea vehiculului.
