Willem Einthoven: Premiul Nobel pentru Medicină 1924

Willem Einthoven s-a născut în Semarang în Indonezia, în casa doctorului Jacob Einthoven. La vîrsta de şase ani, după moartea tatălui său, familia s-a mutat la Ultrech, Olanda...

 

Willem Einthoven s-a născut în Semarang în Indonezia, în casa doctorului Jacob Einthoven. La vîrsta de şase ani, după moartea tatălui său, familia s-a mutat la Ultrech, Olanda. Willem Einthoven a urmat primii ani de şcoală la Hogere Burgerschool, iar în 1878 a intrat la Facultatea de Medicină a Universităţii din Ultrecht, din dorinţa de a călca pe urmele tatălui. În 1886, la un an de la prezentarea lucrării de doctorat, Einthoven şi-a început cariera de profesor, preluînd un post în fiziologie la Universitatea din Leiden.

VALENŢE. În timpul petrecut aici a început să devină interesat şi de domeniul opticii. Ade­vă­ra­tul succes în carieră a început să apară o dată cu investigarea sunetelor inimii şi cu înre­gistrarea acestora cu acurateţe. Un mare talent al lui Einthover, care i-a asigurat o carieră plină de satisfacţii, a constat în capacitatea de dăruire totală faţă de un singur domeniu de interes. Astfel, el a reuşit să investigheze orice impe­diment intervenea în cercetările sale şi şi-a asigurat o cale logică spre reuşitele ştiinţifice.

PASIUNI. Willem Einthoven era foarte pasionat de sporturi. Şi în timpul cursurilor susţinute la universitate, obişnuia să spună studenţilor săi: “Nu lăsaţi corpul să piară!”. Primele sale studii privind articulaţia cotului au început într-o perioadă în care suferea în urma unei fracturi produse în timpul efectuării unor activităţi sportive. De-a lungul perioadei de recuperare, Willem Einthoven a devenit interesat de mişcările de pronaţie şi de supinaţie ale mîinii şi de funcţiile articulaţiilor umărului şi a cotului. Einthoven a fost unul dintre fondatorii Clubului de Canotaj pentru Studenţi din Utrecht.

 

CV:

Data Naşterii: 21 mai 1860

Locul Naşterii: Semarang, Java – Indonezia

Carieră:

1878 – intră la Universitatea din Ultrecht;

1885 – îşi publică lucrarea de doctorat – “Stereoscopia prin variaţia

de culori”;

1886 – devine profesor de fiziologie la Universitatea din Leiden;

1893 – introduce termenul de “electrocardiogramă”, la o întîlnire a Asociaţiei Medicale Olandeze;

1924 – primeşte Premiul Nobel pentru Medicină, pentru inventarea meca­nismului cardiogramei;

29 septembrie 1927 – încetează din viaţă la Leiden.

Electrocardiograful

Înainte de studiile efectuate de Willem Einthoven, cercetătorii ştiau că inima produce curenţi electrici, însă fenomenul nu putea fi măsurat cu acurateţe prin folosirea instrumentelor acelor timpuri, care necesitau plasarea electrozilor direct pe inimă. În 1901, Einthoven a inventat o serie de prototipuri de galvanometru, care se folosea de un filament fin conductor între electromagneţi foarte puternici. În momentul în care impulsul electric trecea prin filament, cîmpul electromagnetic creat cauza mişcarea acestuia. Lumina plasată pe filament arunca umbre pe o rolă de hîrtie fotografică în mişcare, formînd astfel o curbă continuă care indica mişcările filamentului. Primul model al acestui instrument medical necesita controlul a cinci operatori şi cîntărea aproape 300 de kilograme. Deşi dezvoltarea tehnologiei a generat multe electrocardiografe portabile, majoritatea terminologiei utilizate în descrierea unui traseu ECG a pornit de la Einthoven. Încă sînt folosite literele p, q, r, s şi t pentru a denumi undele. Termenul “Triunghiul lui Einthoven”, păstrat în onoarea marelui cercetător, se referă la un triunghi echilateral inversat, imaginar, cu centrul la nivelul pieptului şi vîrfurile sînt derivaţiile standard la mîini şi picioare.