Tehnologie de varf si jungla amazoniana

Inca de pe aeroportul din Amsterdam, unde am facut prima escala spre Lima, am vrut sa vad "oferta" operatorilor de comunicatii. Bineinteles ca Orange-ul meu s-a conectat preferential la reteaua Orange din Olanda, iar Connex-Vodafone si-a ales reteaua-sora locala. Bun. Oferta de retele wireless era destul de bogata, doar ca nu exista nici una gratuita. Cum inainte sa plecam din Bucuresti nu am verificat telefonul satelit Iridium, l-am scos si pe acesta din bagaje si a reusit cu succes (chiar daca eram in aeroport, deci sub un acoperis masiv) sa "vada" satelitii si sa trimita primul SMS de test. Din punct de vedere al comunicatiilor, eram pregatiti sa infruntam jungla.

A doua escala am avut-o dupa vreo zece ore de zbor deasupra oceanului Atlantic, pe o insula din Antilele Olandeze. Micul aeroport din Bonaire, care e cat gara auto Filaret, ne-a lovit cu o vara tropicala si o caldura de 35 de grade. Aici nu mai aveam nici o retea pe telefoanele celor doi operatori, asa ca singura legatura cu lumea ramanea sa fie facuta cu Iridium-ul. A mers perfect.

Am ajuns dupa inca cinci ore de zbor in capitala statului Peru, Lima, unde am avut o confirmare placuta a informatiilor oferite de site-ul www.vodafone.ro. Acest operator a incheiat un contract de roaming cu operatorul local Tim. Aveam disponibil serviciul roaming atat pe telefonul Orange, cat si pe cel aflat in reteaua Connex-Vodafone. Din pacate, in aceasta tara din America de Sud, operatorii de telefonie mobila si-au dezvoltat retelele doar in orasele foarte mari. De indata ce paraseam zonele urbane, singura solutie ramanea telefonul Iridium.

Din Lima am plecat in Pucallpa, de unde, cu ajutorul unor masini si al barcilor, am ajuns dupa sase ore in apropierea zonei Mayantuacu. Pe tot acest drum ne-am ghidat cu ajutorul GPS-ului, care ne-a oferit cele mai amanuntite informatii, de la coordonatele unde ne aflam pana la temperatura. A trebuit sa ne multumit cu informatia seaca dar detaliata a cifrelor, pentru ca nu am reusit in Lima sa facem rost de harta rutabila a Perului. Am ajuns spre seara in Mayantuacu, un loc ca un paradis. Intr-o vale inconjurata de intunecoasa jungla amazoniana, curgea printre pietre imense un rau cu apa clocotita! Ne-au oprit la timp localnicii, care ne-au explicat mai mult prin semne sa fim foarte atenti cand ne apropiem de apa, deoarece are o temperatura foarte apropiata de punctul de fierbere.

Odata ajunsi in acest loc, am uitat de tot ce inseamna civilizatie, inclusiv de echipamentele aduse cu noi, laptopuri, telefoane, GPS… "Munceau" doar camerele de filmat si aparatele foto. Prima data cand ne-am intrebat daca vor rezista echipamentele la clima din jungla a fost cand ne-am dat seama ca au devenit brusc umede si lipicioase. Alta problema au fost setarea si utilizarea echipamentelor mobile pentru un consum minim de energie. Am adus cu noi si un generator, dar rezerva de combustibil era minima, asa ca l-am folosit doar cate o ora pe zi. Modelul de telefon mobil de la Siemens este chiar pentru acest mediu. Nici cu telefonul de satelit Iridium nu mi-am facut probleme - are un set intreg de accesorii care protejeaza si il fac perfect functional in astfel de conditii meteo. Aparatul foto Canon nu a creat probleme, fiind sacait doar de condensul care aparea pe lentile. Laptopurile si camera video din dotarea expeditiei au fost modele obisnuite si a trebuit sa avem o mai mare grija.

Alex a avut in ruxac un telefon prin satelit Iridium, un sistem de pozitionare globala Garmin GPSMAP 60CSx, un telefon mobil rezistent la apa si socuri Siemens ME75 si un laptop IBM. Fotografiile au fost realizate cu un Canon EOS 1D Mark2.

Pentru transmisiunile in direct la radio si tv am folosit singurul mijloc de comunicare functional in jungla: telefonul prin satelit. A mers perfect. Iti da o senzatie de siguranta sa stii ca ai permanent la dispozitie o modalitate de comunicare in mijlocul junglei. Nu tineam permanent deschis telefonul, doar cand aveam nevoie sa trimitem SMS sau stiam ca trebuie sa primim un telefon, pentru a economisi energie.

In cele sase zile cat am stat in jungla, toate incursiunile le-am inregistrat pe GPS, care ne ajuta pe noi, europenii, sa ne orientam mai usor. Membrilor comunitatii locale nu le trebuie nici un fel de "device" al civilizatiei moderne. Ei au alte modalitati de a se orienta, de multe ori mai eficiente decat ale noastre.

Am folosit sistemul GPS mai mult in zona muntoasa a vechii capitale incase Cuzco, oras situat intre 3.500 m si 3.800 m. Altitudinea ne-a domolit repede zelul de a zburda - orice scara urcata la aceasta altitudine se resimte in respiratie si mai ales in greutatea picioarelor. Clima fiind de munte, nu ne-am facut probleme privind functionarea echipamentelor. Am fost intr-un tur pe Valea Sacra, pe cursul raului Urubamba, care duce spre vestitul Machupichu. Diferenta de nivel de unde am coborat pana in cea mai indepartata vale a fost de peste 1.000 m. Odata ajunsi la Machupichu, am realizat si de acolo cateva apeluri de pe Iridium.

Pe drumul de intoarcere spre Cuzco am mai facut ultima transmisie de pe Iridium si ne-am deschis telefoanele GSM cand am ajuns in zona acoperita de operatorul local. Au inceput atunci sa curga SMS-urile. Dupa primul dus si prima bere, ne-am ingropat in primul internet cafe.