Biserica domnească din Vaslui

Un fost paraclis al curţii lui Ştefan cel Mare, datând de la sfârşitul secolului al XV-lea şi construit în memoria victoriei asupra turcilor la Podul Înalt, mai are de aşteptat doi ani până când va fi renovat. Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Vaslui urmează să fie renovată începând cu 2010.

În centrul oraşului Vaslui, pe locul unui lăcaş de cult din secolul al XIV-lea, a fost ridicată Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în a doua jumătate a secolului al XV-lea, în amintirea victoriei asupra turcilor la Podul Înalt. “Io Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, zidi acest templu în numele Tăerii cinstitului cap al Sfântului şi slăvitului proroc şi înainte mergător şi botezător Ioan. S-a început în anul 6998 (1490) luna Aprilie 27 şi s-a săvârşit în acelaşi în Septembrie 20” – aceste cuvinte sunt inscripţionate pe pisania în limba slavă, săpată în zidul din dreapta al bisericii.

BOGĂŢIE. Secole de-a rândul, lăcaşul a stat martor al istoriei Moldovei. În 1650, arhidiaconul Paul de Alep scria: “În Vaslui se află palatele, băile, locurile de plimbare, precum marea şi superba biserică, cu o cupolă zveltă şi foarte înaltă. Jur împrejurul bisericii sunt bolţi şi arcuri pictate şi icoane ale tuturor sfinţilor. La uşa de la intrare, pe peretele inferior e pictată scena Judecăţii din Urmă, în aur şi azur. După ele sunt picturi în alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiţi pe cap, cu turbane şi cealamale albe, cu caftane lungi şi verzi, târându-se spre iad, cu mânicile lor largi şi lungi, cu învelitoarele lor de lână galbenă. În mijlocul interior al cupolei sau în baldachin e o mare strană, unde e tronul Domnului. Afară, în pridvor, e un mare clopot”. 

Preotul paroh al bisericii, Constantin Mogoş, vorbeşte cu mult respect despre cei care au întemeiat acest edificiu: “Vasluiul a fost, în anumite perioade ale istoriei, şi capitală a Moldovei. Aici, în apropierea bisericii, au existat Curţile Domneşti, iar de multe ori familiile domnitorilor se retrăgeau aici. E de la sine înţeles că mergeau şi se rugau la biserică, pentru că era un loc sfânt”.

PARC ARHEOLOGIC NAŢIONAL. Pe lângă actuala biserică, cercetările au scos la iveală alte două temelii de bisericuţe, însă nu se ştie exact ce au reprezentat. Anul trecut, a fost începută construcţia unui complex ecleziastic. Pe de altă parte, această zonă va deveni un parc arheologic naţional, urmându-se să se pună în valoare şi un mini-muzeu în aer liber. Cercetările arheologice la Curţile Domneşti din Vaslui au început în 1942 şi au fost finalizate recent. Situl reprezintă un complex arheologic de tip reşedinţă, care s-a dezvoltat între secolele al XV-lea şi al XIX-lea.

RESTAURARE. Biserica este monument istoric şi ar urma să fie inclusă în programele agenţiilor de turism. Ca atare, trebuie schimbat şi modul de lucru. “Vom face acest complex cu centru de zi pentru copii, de 20-25 de locuri, la parter, în timp ce la etaj vom avea un centru de 6-9 camere pentru mame şi copii, victime ale violenţei în familie. La subsol, vom amenaja o bucătărie, unde intenţionăm să pregătim masa zilnică pentru 50 de bătrâni nedeplasabili. Vom ridica şi o casă mortuară, cu un paraclis alături, unde vom ţine slujbe. Aşteptăm grupuri de turişti din toată lumea. Paraclisul ne este extrem de necesar, pentru că imediat ce vom avea acest obiectiv biserica va trebui să intre în reparaţii capitale”, a explicat parohul.

De câteva luni, preotul Mogoş a demarat un amplu proiect, care ar urma să fie finanţat cu fonduri de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Este vorba de renovarea capitală a clădirii bisericii şi amenajarea peisagistică a zonei, proiect care ar trebui să înceapă în 2010. Planurile părintelui Mogoş sunt ambiţioase: renovarea picturilor de pe catapeteasmă, reabilitarea şi schimbarea acoperişului, consolidarea zidurilor bisericii, reabilitarea picturilor vechi de sute de ani, schimbarea mobilierului, care este putred şi mâncat de carii. “Biserica a trecut prin atâtea cutremure şi structura de rezistenţă e afectată. Cupolele sunt crăpate, iar crăpăturile s-au acoperit şi ele cum s-a putut mai bine. Abia când vom da jos tencuiala, vom vedea în ce stare este biserica. Geamurile din fier sunt putrede şi au nevoie urgentă de reparaţii”, spune preotul Mogoş. Până acum, de la Ministerul Culturii au venit mai mulţi specialişti, care au luat probe chimice de pe picturile pe lemn şi de pe cele aflate pe pereţii bisericii. Doi arhitecţi din Iaşi au început un studiu de fezabilitate privind consolidarea întregii clădiri şi schimbarea acoperişului, care nu prezintă siguranţă. Un element important care contribuie la modificarea aspectului picturilor din interior este şi lipsa unui sistem performant de încălzire şi ventilare. “De la 1 noiembrie, porneşte sistemul de încălzire, care merge non-stop, până prin martie-aprilie. Vara, din păcate, în biserică se face umezeală, iar picturile vechi se deteriorează, suferă foarte mult din cauza variaţiilor de temperatură. Ne-ar trebui un sistem de ventilare, prin care să asigurăm o temperatură constantă”, explică preotul Mogoş. Ultima curăţare a picturilor din interior s-a făcut în 1986. De atunci şi până acum, au mai existat tentative de reabilitare a construcţiei, însă nu s-a făcut mare lucru”. Preotul Mogoş crede că, în 2010, se va apuca de treabă şi în 3-4 ani Biserica Sf. Ioan Botezătorul va avea altă înfăţişare. În plus, la final, biserica va avea un sistem de iluminare nocturnă, noi alei, arbori ornamentali şi un sistem de securizare a valorilor din interior.

 

Monument architectural

La începutul secolului al XIX-lea, Biserica Sf. Ioan Botezătorul a fost refăcută de Maria Ghica (soţia logofătului Costache Ghica, proprietarul târgului Vaslui, n.r.), după ce a suferit o serie de stricăciuni din cauza unui cutremur. Între 1889 şi 1890, biserica a fost reparată din nou şi pictată în ulei în 1893 şi 1894 de către George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tătărăscu. Înfăţişarea de astăzi se datorează lucrărilor de restaurare din 1913-1930. Deşi transfigurată de intervenţiile moderne, biserica rămâne un monument arhitectural reprezentativ al vremii lui Ştefan cel Mare, datorită particularităţii pronaosului supralărgit, soluţie preluată ca model în construirea bisericilor de oraş din vremea marelui voievod.