Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De o lună, balanţa "noii justiţii" cântărea vinovăţia lui Andruţă Nicolae Ceauşescu. Pe lângă "culpa" de a fi aparţinut unei familii odioase în România post-revoluţionară, al şaselea fiu al celei mai celebre familii din Scorniceşti, fost comandant al şcolii Ministerului de Interne Băneasa, era acuzat de săvârşirea infracţiunilor de instigare la genocid, omor deosebit de grav, tentativă de omor şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
"Dinastia" era pe ducă. Fraţii cei mari, Nicolae şi Marin, muriseră încă din ultima lună a anului 1989. În ianuarie 1990, generalii Ilie şi Nicolae Andruţă Ceauşescu au fost trecuţi în rezervă şi ulterior judecaţi. Primul, pentru instigare la omor deosebit de grav în Revoluţia de la Cluj. Celălalt, pentru instigare la genocid împotriva manifestanţilor de la Intercontinental.
Conform actului de acuzare, în 21 decembrie 1989, acuzatul se deplasase în centrul Bucureştiului "în stare de luptă", cu elevii şcolii pe care o conducea, aproape 1.000 de oameni. La faţa locului, s-a "remarcat" prin "ordine repetate de a se trage asupra grupurilor de demonstranţi". Se mai spunea că, în apropierea staţiei de metrou de la Universitate, trăsese cu arma din dotare 30 de focuri, omorând 7 persoane.
În ziua următoare, după fuga soţilor Ceauşescu din Bucureşti, a scăpat din sediul Direcţiei a V-a deghizat în haine civile, pe o frânghie, în grădina Boema. A fost arestat pe 23 decembrie, la o fermă din comuna Petrăchioaia (jud. Ilfov).
La locuinţa acuzatului, scria în actul de acuzare, s-ar fi descoperit o carabină Beretta cu lunetă (calibru 5,65 mm), 695 cartuşe de provenienţă străină şi 600.000 de lei.
La prima înfăţişare la judecată, Andruţă s-a dezvinovăţit, susţinând că ar fi tras doar 6 focuri, toate în aer şi în clădiri. Aflat abia la început pe-atunci, procesul s-a terminat rău pentru acuzat, cu o condamnare de 15 ani de închisoare, pe care i-a executat parţial, în două "tranşe".
Din cauza afecţiunilor hepatice şi renale, deţinutul a fost eliberat în 1994 şi apoi, definitiv, în 1999. Şi-a susţinut până la sfârşit nevinovăţia. A decedat la puţină vreme după aceea, din cauza unor complicaţii datorate unei ciroze hepatice cu metastază şi diabetului zaharat de care suferea.
"Sosia" preşedintelui
Semăna cu fratele său şi la nume şi la fizic, dar era cu 6 ani mai tânăr. Fusese botezat de părinţi tot Nicolae, însă mai târziu i s-a adăugat prenumele Andruţă, pentru a fi deosebit de celebrul său frate. În tinereţe cochetase cu ideile legionare. După război, originea socială sănătoasă (era strungar de profesie) şi susţinerea fraţilor mai mari, Marin şi Nicolae, i-au permis înscrierea în PCR. A crescut în funcţii precum voinicii din basme, de la secretar al organizaţiei de bază şi "administrator" al morii din Scorniceşti, locotenent de Miliţie (1960) la gradul de general. Potrivit nepoatei sale Mihaela Ceauşescu, fiica lui Marin, la Şcoala de la Băneasa fusese "exilat", din cauza unor neînţelegeri cu "cel mai iubit fiu al ţării".
