La începutul lunii februarie 1991, ziarul România liberă a publicat un interviu cu pastorul reformat Laszlo Tokes, în care erau analizate schimbările democratice din ţară, după un an de democraţie.
Dialogul a început cu dezbaterea problemei autenticităţii revoluţiei din decembrie 1989. Pastorul Tokes era de părere că nu se putea contesta spontaneitatea revoltelor care au răsturnat regimul comunist, însă persoanele care au acaparat puterea au "confiscat" ulterior sensul revoluţiei. În opinia sa, era nevoie de o nouă revoluţie, de natură civică, prin care ideile reformiste să predomine în actul de guvernare Laszlo Tokes le recomanda românilor să nu se mulţumească cu puţin, fiecare cetăţean al ţării putând contribui la consolidarea democraţiei politice şi a prosperităţii economice. În ultimele luni, Tokes prezentase acest mesaj şi în cadrul întrevederilor cu ziarişti străini, însă apelul la o nouă "revoluţie civică" a fost interpretat în diverse moduri de gazetari. Astfel, o interpretarea nefericită a unui ziarist de la cotidianul Corriere della Sera provocase rumoare în viaţa politică românească. Gazetarul italian susţinea că pastorul reformat era adeptul unei răsturnări violente a regimului Iliescu, şi de aici un scandal de mari proporţii!
Referitor la escaladarea tensiunilor dintre români şi maghiari în Transilvania, Laszlo Tokes făcea un apel la calm şi înţelegere interetnică. Considera că diferendele aveau la bază motive "totalmente artificiale", iar izbucnirea violenţelor din anul precedent a avut drept cauză interese politice. Întrebat de interlocutor cine purta vina pentru eventualele manipulări ale sentimentelor şovine, Tokes plasa responsabilitatea exclusiv în sarcina organizaţiei româneşti "Vatra Românească", în spatele căreia s-ar fi aflat fosta Securitate.
Laszlo Tokes se arăta deranjat şi de acuzaţiile de secesionism care-i erau aduse de anumiţi oameni politici şi din societatea civilă naţionalistă. El susţinea că i se părea caraghios că se vehicula ideea conform căreia Ungaria ar fi dorit încorporarea Transilvaniei. Pentru ce avea nevoie Ungaria de şase milioane de români, se întreba pastorul? Ar fi devenit din nou un stat în care populaţia maghiară reprezenta doar jumătate din po-pulaţie, aşa cum se întâmplase înainte de primul război mondial. Pastorul Tokes recunoştea că existau în Statele Unite cercuri influente ale emigraţiei maghiare care militau pentru integrarea Transilvaniei în Ungaria, însă susţinea că acei oameni erau "rămaşi în urmă" faţă de realităţile Europei de Est după căderea comunismului. Laszlo Tokes aprecia că, în 1991, nici oamenii politici şi intelectualii maghiari din România, dar nici elitele de la Budapesta nu gândeau asemenea lobby-ului american. Mai degrabă, aşa-zisa campanie pentru desprinderea Transilvaniei de România era orchestrată de cercurile politice guvernamentale de la Bucureşti, pentru a menţine o stare de tensiune şi a distrage atenţia de la problemele reale ale naţiunii. SRI-ul, Iliescu şi guvernul doreau să-i facă pe români să creadă că au nevoie de ei pentru stabilitatea ţării, aprecia Tokes. Totuşi, el "arăta pisica" guvernanţilor, susţinând că "Transilvania, numai printr-o democratizare reală a ţării se poate păstra în graniţele României".
Dialog cu românii
"La televiziune sunt emisiuni generale în maghiară. Dacă am putea ţine mese rotunde o oră pe săptămână cu românii faţă în faţă, pentru a clarifica anumite probleme, sunt sigur că am ajunge la rezultate bune. Dar aşa parcă se duce un dialog al surdomuţilor. Eu nici nu mă pot apăra. Dau o declaraţie oarecare şi în ziua următoare, Pheonixul, de exemplu, deja o interpretează. Pheonixului orădean i se spune de altfel ziarul anti-Tokes, căci este profilat împotriva mea. Masele româneşti nu au acces la informaţie şi din cealălaltă parte. Chiar dacă publicitatea este proastă şi denaturează adevărul trebuie să existe posibilitatea de a combate. Un asemenea for de informare corectă şi imparţială trebuie să devină televiziunea" (Laszlo Tokes).