x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Integrare europeană şi integrare moldoveană

0
Autor: Adrian Severin 29 Sep 2009 - 00:00

Preluând conducerea Parlamentului şi formând Guvernul, în condiţiile în care Preşedinţia statului s-a vacantat prin plecarea lui Vladimir Voronin, Alianţa pentru Integrare Europeană a trimis în opoziţie partidul comuniştilor moldoveni.



Forţele proeuropene au învins forţele proruse!" - exclamă comentatorii occidentali care reduc totul la geo-politică, perpetuând limbajul maniheist al Războiului rece şi al recentelor pseudo-revoluţii portocalii. În realitate, dacă geo-politica are legătură cu schimbările de la Chişinău, nu despre victoria unui "combatant" asupra altuia trebuie vorbit, ci despre un armistiţiu. De aici se poate merge spre pace sau spre alt război.

În cazul controverselor cronice care animă tensiunile din spaţiul postsovietic devenit vecinătate comună a UE şi a Federaţiei Ruse, actorii globali sunt şi parte a problemei, nu doar a soluţiei. Fără rivalităţile acestora în zonele amintite, stabilitatea şi securitatea locală ar fi repede dobândite. Putem spune deci că în Republica Moldova nu partidele pro-ruse şi proeuropene se luptă, ci interesele Rusiei şi Occidentului se ciocnesc prin intermediul unor jucători autohtoni.

Comuniştii domnului Voronin nu au putut valorifica succesul electoral obţinut la alegerile din aprilie 2009 inclusiv, întrucât nu au primit ajutorul Moscovei. Alianţa pentru Integrare Europeană a putut accede la putere în urma alegerilor din iulie 2009 datorită formulei politice promovate de social-democraţii moldavi care, acceptând integrarea unor lideri reformişti din tabăra comunistă şi reuşind astfel să preia o parte a electoratului comunist, au schimbat raportul de forţe în Parlamentul de la Chişinău. UE a încurajat strategia cu pricina, iar Rusia nu i s-a opus. Ce urmează?

Potrivit logicii confruntaţioniste, "pro-europenii" ar putea cocheta cu ideea unei alte runde de alegeri anticipate, în măsura în care nu vor reuşi să obţină suficiente voturi spre a desemna şi un şef al statului pe gustul lor. Ei se vor gândi, desigur, că în buna tradiţie a acelor locuri guvernul câştigă, de regulă, alegerile. Asta ar însemna însă nu doar perpetuarea de către succesorii regimului Voronin a metodelor de care chiar ei au acuzat amintitul regim, dar şi legitimarea gherilei populiste a "proruşilor" menită a induce neliniştea socială care la urne se traduce în vot negativ la adresa puterii în exerciţiu. Strategia din urmă este uşor de promovat dacă ţinem seama de situaţia economică dezastruoasă în care se află Moldova. Asta ar însemna instabilitate politică, mizerie socială şi alienare naţională.

Este deci esenţial ca rivalitatea dintre "pro-europeni" şi "pro-ruşi" să înceteze atât pe teren, cât şi în langajul mediatic, în dimensiunea istorică, precum şi în cea mitologică. "Proeuropenii" şi "proruşii" ar trebui să facă loc "promoldovenilor" interesaţi de asigurarea prosperităţii economice şi justiţiei sociale prin solidaritate lăuntrică; de progresul democratic şi afirmarea identităţii naţionale pe căi naturale, iar nu prin import de modele sau siluire politică. Republica Moldova are urgentă nevoie de integrare moldoveană - adică de coerenţă şi coeziune socială, economică, culturală şi teritorială interne - înainte de a vorbi despre integrarea europeană.

În ce măsură noua putere de la Chişinău are resursele spre a merge în atare direcţie? Salariile, pensiile şi locurile de muncă, sănătatea, şcoala şi cultura, securitatea individuală, cea colectivă şi cea de mediu reclamă fonduri considerabile. UE şi Rusia ar trebui să se pună de acord asupra unei formule de ajutor masiv de urgenţă. A reda Republica Moldova cetăţenilor ei printr-un efort politico-financiar ruso-european ar fi un exerciţiu de politică externă comună în vecinătatea comună spre un câştig comun. Întărit de atractivitatea oportunităţilor socio-economice şi a liniştii politice moldave, el ar putea da un impuls şi populaţiei din stânga Nistrului spre a-şi desemna lideri de orientare progresistă care să ducă discursul autodeterminării transnistrene din zona segregării, exclusivismului şi jocului de sumă nulă, spre raţionalism, pozitivism, modernitate şi europenitate. Un atare proces ar putea fi desăvârşit într-o viitoare soluţie-pachet vizând inclusiv reglementarea controverselor sud-caucaziene.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de