x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Trebuia să trăim bine. Vă mai amintiţi?

0
Autor: Victor Ciutacu 15 Feb 2011 - 12:44

Fiind născut în 197o, m-a ferit Dumnezeu să apuc anii '50. Dar am apucat să citesc. Şi m-am îngrozit. Mi-a dat, însă, Ăl de Sus zile să apuc ceea ce se întâmplă acum. Mi-e scârbă, îmi vine să vărs. Cu excepţia faptului că încă nu te ridică de pe stradă înaintea începerii acţiunii penale, ci imediat după, zău dacă atmosfera pare a diferi prea mult.

Oricine spune orice, oricând, despre oricine, fără nici o probă, fără nici o argumentare, de multe ori fără nici o logică. E vremea făcăturilor spectaculoase. Se scot (de la sertarul cu strânsură) dosare penale documentate în ani şi informaţii compromiţătoare despre oponenţi, se spurcă toată lumea cu toată lumea, se face rău oamenilor (în cel mai pur stil mafiot) prin intermediul familiilor lor. Se înfierează public, se monitorizează, se interceptează şi se filează nonstop duşmanii de clasă, se ridică grupuri oameni cu autocarul şi, mai nou, cu flotila de elicoptere. Se încearcă pe faţă interzicerea unor emisiuni (inclusiv prin sindicalizarea organizată a reclamaţiilor către stăpânire), se produc autodenunţuri de paradă în direct, orice spui şi faci se foloseşte negreşit, la momentul oportun, împotriva ta.

Conştiinţele de paradă ale naţiunii arată cu degetul ţintele viitoarei furii populare, categorii socio-profesionale se urăsc şi se detestă reciproc, transparent, asumat, în gura mare şi neapărat live. Totul s-a mutat în ziare, pe sticlă, pe Internet. Se vieţuieşte periculos şi scârbos. Demenţii, obsedaţii şi psihopaţii umblă liberi pe stradă. Autoritatea statului a devenit, aşa, un soi de vagă amintire. Statul însuşi a ajuns o formă fără fond, un simplu cuvânt din DEX, care odinioară definea comunitatea dintr-un anumit areal geografic. Noţiunea de viaţă privată nu mai există, a fost pur şi simplu desfiinţată, odată cu bunul simţ şi cu respectul către aproape. Informaţiile intime sunt, absolut toate, tranzacţionabile la bursa unei aşa-zise necesităţi de informare a marelui public. Care trebuie musai ţinut ocupat, cu ochii holbaţi în televizor, să nu cumva să-şi aducă aminte că trebuia să trăiască bine.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de