Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se spune ca banul este ochiul dracului. Dar fara bani nu se poate trai. Deci, aici pe Pamant, vrand nevrand, omul este obligat sa isi duca viata in preajma aluia cu coarne. Insa, oricat doreste cineva sa evite legatura cu Scaraoschi sau mai bine zis cu armata lui Scaraoschi formata din spiritele inferioare, nu este posibil. Dar raul nu vine doar din afara corpului, ci poate veni si din interiorul lui prin posedare, ceea ce este cu mult mai periculos. Iar posedarea demonica se regaseste chiar si la fete bisericesti.
Papa Benedict al XIV-lea, multa vreme "avocatul diavolului", in procesele de canonizare preciza ca "viziunea demonica incurajeaza vanitatea, gloria zadarnica, dorinta de a te fuduli" si provoaca scandal, dezordine si tulburare in cadrul Bisericii.
Conform ritului catolic, criteriile posedarii demonice sunt: vorbitul unei limbi necunoscute, dezvaluirea unor lucruri indepartate sau ascunse, dovada unor forte nepotrivite cu varsta si conditia posedatului.
Auguste Sandreau, autorul unei lucrari despre faptele extraordinare ale vietii spirituale, a adaugat la criterii si convulsiile in care se poate deslusi o inteligenta straina, miscarile extraordinare, pierderea brusca a sensibilitatii, tipetele si urletele animalice, viziunile stranii etc.
In procesele de vrajitorie, specifice Evului Mediu, se cauta amprentarea semnului diavolului (sigillium diaboli). Procedeul consta in raderea corpului vrajitoarei sau vrajitorului si inteparea lui cu ace pe intreaga suprafata pentru a descoperi asa-zisele zone reci, adica locurile insensibile. Aceste zone anesteziate, prezente si la isterici, erau considerate locuri pe care diavolul le marcase, in mod sigur, cu pecetea sa.
Urmele descoperite pe piele, oricat de mici ar fi fost, erau considerate ciudate. Umflaturi, pete maronii sau negre, iritatii ale pielii cu sau fara edem, negi erau elemente ale acuzarii, ale existentei posedarii demonice. Se putea merge pana acolo incat chiar daca nu erau descoperite astfel de urme, se considera ca diavolul le stersese.
Un loc in care posedarea este considerata a fi la ea acasa este Haiti, locul de bastina al religiei Woo-doo. Aici, criteriile de posedare sunt: o forta inzecita, insensibilitate la durere, in special la arsura, capacitatea de a prevedea viitorul, aparitia unor stigmate, vorbirea in limbi straine necunoscute de posedati etc. Se spune ca posedatii nu se ranesc niciodata in timpul crizelor.
Posedarea nu poate fi provocata dupa dorinta, ci "loa", adica spiritele woo-doo, niste spirite foarte vechi venite din Africa, isi aleg singure corpul in care doresc sa se incarneze, dominand spiritul acelui corp. Se spune ca cei increzuti sunt mai usor de posedat decat cei care asista la ceremonii fara idei preconcepute.
Un caz celebru de posedare demonica, din lumea religiei, este cel al maicutei Jeanne des Agnes (Ioana Ingerilor). In secolul al XVII-lea, ea a fost protagonista marelui scandal al "posedatelor de la Loudun". Jeanne, copilul unei familii nobile, s-a nascut in Sointonge, in anul 1605. Era o fata plapanda, cu malformatie a umerilor si cu un caracter ciudat. Parintii au dat-o in grija unei matusi, calugarita in Sointes. Fiind greu de suportat, a fost repede trimisa inapoi la parinti. La varsta de 15 ani, adolescenta Jeanne a hotarat sa se calugareasca. Si aici, in noul lacas religios, a starnit ingrijorarea celor din jur. Infiintandu-se o manastire la Loudun, sora Jeanne a fost trimisa acolo. Ajutorul financiar al familiei ei, acordat Bisericii, isi spunea cuvantul. Dar, ajunsa acolo la Loudun, comportamentul ei s-a schimbat brusc. Devenise umila, supusa si la 25 de ani a devenit stareta. Din acel moment, Ioana Ingerilor a redevenit ciudata dinainte.
Un celebru medic din acea perioada, J.H. Charcot, scria despre Ioana Ingerilor: "La stareta ursulinelor se vede bine dezvoltandu-se pasiunea isterica, manifestandu-se cu intreg cortegiul de accidente nervoase caracteristice isteriei majore. Bolnavul este stapanit de fenomene somatice (atac, anestezii senzitive si senzoriale, tulburari vasomotoare sub forma vomelor de sange si a stigmatelor) si de alte fenomene de natura psihica (halucinatii vizuale si auditive, stare de sugestibilitate) in asa masura, incat mintea actionand asupra fizicului poate sa provoace o sarcina falsa, o pleurezie falsa, influentand, in ultima instanta, diferite secretii."
La un moment dat a aparut in zona un preot respectat pe nume Urbain Grandier. Era o persoana deosebita, seducatoare. Jeanne des Agnes a dorit neaparat sa-l cunoasca. Ajunsese sa se gandeasca numai la el, dupa cum a afirmat in autobiografie. Urbain a refuzat sa fie duhovnicul comunitatii, fapt ce a suparat-o pe stareta. Atunci, ea a intrat intr-o stare severa de anemie. Avea halucinatii, vedea strigoi si il visa obsesiv pe Grandier, care, dupa spusele ei, o hartuia cu insistentele lui amoroase. La gandul de a scapa de aceste imagini incompatibile cu viata de la manastire, stareta a impus intregii comunitati o disciplina severa si un port strict. Insa, nu dupa mult timp, alte cateva maicute au marturisit ca sunt supuse la aceleasi tentatii. S-a stabilit ca Ioana Ingerilor si calugaritele ei erau posedate. Au inceput exorcizarile calugaritelor, in frunte cu stareta. Cei care au asistat la ritualurile acestea au afirmat ca posedatele erau cuprinse de crize puternice convulsive. Se zvarcoleau, delirau. Urbain Grandier a fost acuzat ca a facut farmece manastirii. Fara sa-si poata demonstra nevinovatia, acesta a fost torturat, calaii i-au strivit genunchii cu ciocanul, iar in final a fost ars pe rug.
Posedarea staretei a continuat si dupa moartea preotului. Scandalul a ajuns pana la Cardinalul Richelieu. Dupa cateva luni a sosit un exorcist in persoana parintelui Surin. Ioana Ingerilor, ca prin miracol, si-a revenit din agonie, dar a fost stigmatizata. Pe mana stanga i-au aparut gravate numele Maria, Iisus si Iosif. Pana spre varsta de 40 de ani, Jeanne a facut vindecari miraculoase. Dar, dintr-o data, si-a pierdut puterile. Atunci, a decazut fizic si psihic. Intr-o scrisoare, ultima, datata din 8 mai 1661, afirma ca este paralizata pe partea dreapta. Pe data de 29 ianuarie 1665 a murit cu aceasta afectiune, dar in urma unei pneumonii.
Puterea raului, reprezentata simbolic prin diavol, exista cu adevarat si poate actiona asupra mintii si fizicului uman. Dar un spirit superior, al unei personalitati puternice, care nu genereaza frecvente malefice si poseda o protectie divina superioara, este aparat de eventualele tentative de posedare demonica.
