Industria farmaceutică nu este sfântă

Am luat basculanta, mi-am pus rovigneta în parbriz şi m-am deplasat pe autostrada de la Bucureşti până la Radio Cluj, ca să o încarc cu ştiri incredibile. Oare am spus ceva greşit? Poate în prima parte a frazei, căci partea a doua este foarte serioasă!

Doamna Melania Drăgan, în cadrul emisiunii "Observator ştiinţific", l-a intervievat pe domnul Vania Atudorei, directorul general al unei mari firme producătoare de medicamente din Canada.

CURRICULUM VITAE
Microbiologul Vania Atudorei are un curriculum vitae al microbiologului de excepţie. S-a născut la Botoşani, la data de 9 decembrie 1953. A absolvit Universitatea din Iaşi, specialitatea Biologie Medicală. A făcut stagii la Universitatea din Chişinău şi la Universitatea Friedrich Schiller din Jena. După o scurtă carieră didactică, a continuat activitatea de cercetător biolog la Institutul de Cercetări Ştiinţifice din Iaşi, în anul 1979, şi apoi la fabrica de medicamente "Terapia" Cluj-Napoca.

Din 1981 a fost promovat şef al laboratorului de microbiologie farmaceutică din Cluj-Napoca şi a devenit membru al Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale şi al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Între anii 1990 şi 1992 a lucrat la Oficiul de Protecţia Apelor şi Naturii din Cantonul Jura, Elveţia (unde a elaborat o nouă metodă de analiză a poluării apelor) şi la laboratorul de microbiologie al spitalului din Delemont. Din 1992 a emigrat în Canada. După o scurtă şedere în Quebec, s-a stabilit la Montreal.

Între 1993 şi 1996 a deţinut funcţia de director al departamentului de microbiologie din cadrul companiei farmaceutice "Biopharm", coordonând proiecte de cercetare ca utilizarea radiaţiilor în decontaminare, farmacodinamica antibioticelor în patologia umană şi veterinară, testarea de noi medicamente contraceptive şi anti-SIDA. A activat şi în cadrul companiei "Neopharm". Remarcat de firma de produse farmaceutice "Sterigen", a acceptat propunerea de a deveni director general al acestei companii.

Astfel, a fost primul român director general al unei fabrici de medicamente de prestigiu din Canada şi, totodată, primul microbiolog care conduce o asemenea instituţie, căci de obicei în aceste funcţii sunt aleşi cei cu pregătire managerială, economică sau posesori de MBA. În acelaşi timp, este profesor la două colegii din Montreal şi Ontario şi este consultant al ACDI (Agenţia Canadiană de Dezvoltare Internaţională). Este expert ONU în microbiologie, predă cursuri şi participă la conferinţe la universităţi din Canada, Africa, Europa.

CEA MAI PROFITABILĂ
Vania Atudorei, personalitate cu o capacitate de muncă de excepţie prin stilul său deschis, direct de abordare a problemelor, este, totodată, o persoană incomodă pentru mulţi din sistemul farmaceutic internaţional. Este un profesionist care îşi asumă responsabilitatea a ceea ce spune mai puţin plăcut despre industria farmaceutică din lume.

Această industrie este prezentă permanent în viaţa oamenilor, din cauza afecţiunilor, nevoilor medicale. Există însă şi zone dezavantajate din punct de vedere al actului medical, cum ar fi cele din Africa. Acolo, există boli tropicale care omoară milioane de oameni. Sunt afecţiuni pentru care industria farmaceutică nu face nimic, pentru că populaţia din acele zone este săracă, iar cercetarea acestor boli nu este rentabilă. În această industrie, acolo unde profitul nu este substanţial, nu se fac investiţii. În limbaj de specialitate, spune domnul Vania, aceste maladii se numesc orfeline.

Industria farmaceutică este cea mai profitabilă industrie de pe mapamond. Cei care activează în acest domeniu cunosc faptul că sănătatea este cel mai important lucru pentru om, care aloca oricât, făcând orice sacrificiu pentru a o păstra sau a o regăsi. Şi, astfel, există un fel de sabotaj psihologic care se foloseşte din plin. La baza acestor afirmaţii ale domnului Vania Atudorei stau zeci de ani de activitate în această industrie, în România, Elveţia şi Canada.

"BUNELE PRACTICI DE FABRICAŢIE"
Medicina salvează, vindecă, dar poate să şi ucidă. Doza este foarte importantă. De la o anumită doză, orice medicament este toxic. Este aşa-zisa doză letală 50 în toxicologie, care se stabileşte prin experimente pe animale. Când acestea tratate ating un procent de mortalitate de peste 50%, se ajunge la doza letală sau DL50. Totul trebuie foarte bine pus la punct, căci în procesul de fabricaţie a medicamentelor nu se admit greşeli, investiţiile fiind foarte mari.

Când a venit propunerea de a deveni director general la "Sterigen", această firmă avea probleme. Microbiologului român i s-au dat două zile de gândire pentru a se decide, nu mai mult. A acceptat funcţia, considerând-o a fi o provocare. Cu această ocazie a putut să participe la toate fazele de fabricare a unui medicament, de la materia primă până la aşezarea acestuia în raftul farmaciei. Producţia farmaceutică are reguli şi timpi stricţi, fără a se ţine cont că este noapte sau zi.

Această industrie este cea mai reglementată, având legile cele mai severe. Un medicament produs în orice fabrică din lume trebuie să treacă prin aceleaşi etape stricte de fabricaţie. Există un manual special cu titlul "Bunele practici de fabricaţie", o carte în care se găseşte, pe capitole, descris totul cu lux de amănunte. Trebuie să se respecte absolut tot ceea ce este scris în manual, căci se fac inspecţii de la Guvern, din ţările în care se exportă produsele şi cele mai importante sunt de la cea mai de temut instituţie din lume pentru medicamente şi alimentaţie FDA.

Dacă nu se respectă procesele sau condiţiile de fabricaţie, întreprinderea poate fi închisă luni în şir, fără posibilitatea de a negocia. Legile sunt foarte detaliate, minuţios concepute, iar dacă ele nu sunt respectate, firma devine falimentară.

TUMORI VEGETALE
Lupta se poartă, în general, cu microbii sau cu bacteriile. La plante sunt bacterii care provoacă tumori, acestea fiind umflăturile care apar pe plantă, tumori vegetale. La oameni şi animale nu se cunosc bacterii care să provoace cancer. La om, lupta cu această afecţiune este foarte grea. Industria farmaceutică, spune domnul Vania, nu permite rezolvarea cancerului, căci existenţa unor noi medicamente ar stopa producţia de citostatice, care este foarte profitabilă.




Este o industrie necinstită, ipocrită, căci interesează numai profiturile care sunt realizate din plin. Iată încă un exemplu care subliniază acest lucru: sinuzita este tratată cu antibiotice. S-a folosit mult tetraciclina. Între timp, s-a descoperit un alt antibiotic, foarte puternic, de zece ori mai puternic, pe care industria farmaceutică refuză să-l fabrice.

Acesta ar trebui administrat o dată pe zi şi nu de trei-patru ori pe zi ca tetraciclina. Toate acestea se rezumă la faptul că instalaţiile pentru producerea vechilor antibiotice au costat milioane sau miliarde de dolari. Această industrie este conservatoare, din cauza faptului că gândeşte numai prin prisma profiturilor mari. Medicamentele prea ieftine nu sunt rentabile.

Medicamentele nu sunt întotdeauna eficiente. De exemplu, vaccinul pentru gripă, care s-a fabricat în anul 2008, a fost eficient doar pe 40%-45% dintre cazuri. Nu este o industrie sfântă, căreia nu avem ce să-i reproşăm. Etica este ţinută departe de ea. În general, companiile producătoare de medicamente sunt private, se află în mâna unor oameni de afaceri pentru care contează profitul.

A/H1N1 ESTE TOT O AFACERE?
30% este adevăr şi 70% neadevăr. Domnul Vania Atudorei este convins ca unii ziarişti au fost plătiţi de companii farmaceutice, care fabrică medicamente şi vaccinuri pentru gripă, să facă mult zgomot pentru nimic. Sunt două mari companii pe glob (una se află în Elveţia, iar cealaltă în Anglia), care fabrică astfel de medicamente, acestea nefiind eficiente nici pentru 50% din populaţie. Multe ţări au cumpărat cantităţi mari din aceste medicamente, de ordinul a zeci şi sute de milioane de dolari, iar acestea vor expira dacă nu sunt utilizate.

Medicamentele sunt cumpărate din bani publici şi trebuie să fie vândute pentru recuperarea banilor investiţi în ele. Sunt argumente şi statistici recent realizate. Gripa aviară a produs epidemie la nivelul vreunei ţări? A fost doar o psihoză. S-au făcut prognosticuri, dar nu s-a ajuns nici măcar la o epidemie. Dar s-au realizat profituri foarte mari pe seama ei. Gripa la porci şi păsări există de când au apărut aceste rase pe pământ. Ea vine, de obicei, anual, din Hong Kong, acolo unde oamenii dorm cu animalele în casă. Virusurile trec de la ele la om şi suferă mutaţii genetice. Transportul cu avionul duce o dată cu călătorii şi aceste virusuri.

În fiecare an există gripă. Mor mai mulţi oameni de gripă decât de SIDA. Mor însă cei cu imunitatea scăzută, cei care sunt în vârstă sau au mai multe afecţiuni cronice. Pandemie a fost în 1918, când au murit aproximativ 18 milioane de oameni. O pandemie se propagă foarte repede şi nu mor azi zece, mâine cinci şi poimâine 20 de persoane. Doamne fereşte să se mai întâmple ce-a fost în 1918! Ar fi foarte grav, mai ales că oamenii nu mai cred. Ar fi ca în povestea cu ciobanul, oile şi lupul, pe care toţi o ştim.

EXAGERĂRI ŞI CHELTUIELI NEJUSTIFICATE
În cazul gripei aviare s-au cheltuit miliarde de dolari. Unele ţări au cumpărat medicamente şi vaccinuri care au expirat între timp şi au fost aruncate. Exagerări care au dus la cheltuieli nejustificate. Credeţi că măştile de protecţie sunt eficiente? Eficacitatea lor este zero. Nu sunt etanşe, virusurile intră şi ies pe lângă mască, pentru că ele sunt atât de mici, încât se pot strecura. Dar şi din vânzarea măştilor s-au realizat profituri uriaşe, cu toate că nu sunt eficiente.

Dacă o persoană, aflată într-un avion, are tuberculoză sau gripă şi strănută sau tuşeşte, bacilii sau virusurile se propagă în cantităţi de milioane sau miliarde în mediul înconjurător, chiar dacă acea persoană are mască sau se protejează. În patru-cinci ore de zbor, toţi pasagerii s-ar contamina. Iată un exemplu: un avocat din SUA, care avea o formă de tuberculoză rezistentă la orice antibiotic, s-a urcat în avion, neţinând cont de interdicţiile impuse în asemenea cazuri. Când autorităţile au aflat, au contactat toţi pasagerii acelui zbor, pentru a-i consulta şi a-i trata profilactic.

DESCOPERIRE
Sunt stafilococi care provoacă infecţii ale pielii, abcese, panariţii, flegmoane. Există un stafilococ pe piele, stafilococul epidermidis, care nu provoacă nici o boală. Dar există şi alţi stafilococi care sunt rezistenţi la toate antibioticele cunoscute, stafilococul aureus meticilino-rezistent. Dacă o persoană este infectată cu acest stafilococ, ea este condamnată la moarte, neexistând nici un remediu.

În 1915, un canadian, Félix D'Hérelle, a descoperit că microbii, bacteriile la rândul lor sunt infectate cu un virus care le distruge. La o cultură de microbi a observat că virusurile mureau singure după un timp. El a identificat microvirusurile care le distrugeau. Sunt numite bacteriofagi (virusuri mâncătoare de bacterii). Aflând despre descoperire, Stalin i-a propus lui Félix D'Hérelle să producă medicamentul pentru Armata Roşie. I-a creat un institut de cercetări la Tbilisi, în Georgia, alocându-i şi fondurile necesare.

Şi astăzi este singurul institut din lume care fabrică acest medicament. Sunt persoane diagnosticate cu acest stafilococ care merg acolo, din toate colţurile lumii, pentru a se trata. Acest medicament este produs doar la Tbilisi, pentru că este considerat nerentabil, producerea lui fiind foarte ieftină, iar câştigurile neînsemnate. Din această cauză nu se vorbeşte nicăieri despre excepţionala descoperire.