x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Izvoarele tămăduitoare din România - între mit și adevăr

0
13 Iul 2020 - 15:55
Izvoarele tămăduitoare din România - între mit și adevăr


Cât e credință, cât e legendă, cât e adevăr? Izvoarele de leac se întâlnesc în tradițiile românilor de aproape două milenii. De pe când Sfântul Andrei, creștinătorul strămoșilor noștri, a pășit întâia dată pe aceste meleaguri.

Minunea Sfântului Andrei

Nu întâmplător, poate, unele dintre aceste „izvoare de leac” sunt chiar în apropierea acelor locuri despre care se știe că au fost călcate de Sfântul Andrei. Mai mult, chiar, tradiția spune că ele au apărut atunci când acesta a bătut cu toiagul său de călător însetat în pământul crăpat de arșiță.

Un astfel de izvor tămăduitor se află la Peștera Sfântului Andrei (comuna Ioan Corvin), nu departe de locul ce i-a fost întâiul sălaș și întâiul altar pe meleagurile dobrogene. Un altul, legat tot de Sfântul Andrei, este izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Dervent (Ostrov, pe malul Dunării), unde în fiecare primăvară, în Vinerea de după Paști, are loc un adevărat pelerinaj, pe un un drum ce pornește din fața bisericii (în care altă minune e adăpostită: crucea de piatră de leac, care crește din ea însăși) mănăstirii și urcă șerpuind, pe dealurile Dobrogei, spre răsărit, în locul unde a zbucnit izvorul vindecător. După legendă, asemeni lui Moise, Sfântul Andrei a izbit cu toiagul în piatră și apa a țâșnit pentru cei însetați, așa cum cum cuvintele Evangheliei lui Hristos au potolit setea de credință a oamenilor de pe Istru. La Nămăești, de asemenea, un izvor tămăduitor ar fi zbucnit la voința Sfântului Andrei.

Vindecare în credință

Despre izvoarele acestea – ca și despre altele, răspândite în tot curpinsul țării – se zice că aduc vindecare sau măcar alinare unor boli ale trupului și ale sufletului. Unele dintre ele sunt „vii” tot timpul anului. Altele apar doar în zile anumite – cum ar fi chiar de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Un astfel de izvor este cel de la Biserica Grecească din Brăila.

În apropiere de bisericile rupestre de la Șinca Veche (județul Brașov) se găsește un asemenea izvor, sub care se zice că s-ar afla moaște ale Sfântului...........

Citește mai mult despre izvoarele tămăduitoare din România - unde se află și ce boli vindecă


Serviciul de email marketing furnizat de