Miniaturi Filosofice (3)

Stiinta si parapsihologia stau fata in fata privind printre gratii una catre cealalta. Cerce­tarea stiintifica 'a pus la colt' fenomenele paranormale, inchizandu-le dupa gratii. Dar gratiile despart doua spatii, doua lumi care se privesc printre aceleasi gratii. De partea cui se afla libertatea? Libertatea adevaratei existente. Care este libera si care este cea inchisa?

Unde-ti mai sunt replicile despre existenta? Ma intreaba un prieten. Lasa-ma ca mi-au cazut si s-au imprastiat peste tot, iar acum stau sa le adun, i-am raspuns. Mereu cate cineva imi da peste mana, sperand ca le voi pierde, dar spera in zadar, caci adevarul nu se pierde, el exista in afara timpului.

A sosit vremea unei noi pastile despre existenta. Acest tip de comprimate se administreaza in timp si are efect asupra existentei din afara timpului.
Suntem o farama de materie animata de scanteia spiritului.

Marele Regizor spune: ti-a batut gongul, intra pe scena! Ai tot Pamantul la dispozitie. Desfasoara-te! Ai grija ca spectacolul este unic! Nu se fac repetitii. Stiu ca textul nu-l cunosti, insa el este ascuns in tine. Trebuie sa-l descoperi singur. Acesta se deruleaza zilnic. Daca te incurci, te ajuta sufleurul. El are tot textul vietii in fata. Textele tuturor. Eu i le-am dat. El sta ascuns si ii sufla fiecaruia. Cei care nu aud bine mai fac greseli. In rest, totul merge conform programului. Printre noi mai exista cate cineva caruia ii sunt date toate textele. Noi spunem ca are harul profetiei. Dar, de obicei, este mai bine sa nu stim prea multe dinainte, sa nu ne simtim cu sabia deasupra capului.

'Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Uni­vers', este scris pe frontispiciul templului de la Delphi. Cu­noas­te­rea noastra cu adevarat o rea­li­­zam nu numai prin intelegerea lumii materiale pe care ne-o descopera lumina fizica, ci mai ales prin cunoasterea de dincolo de vizibil, unde straluceste lumina spirituala. Spiritul este o componenta a existentei de dincolo de materie, a existentei fundamentale. In fi­lo­sofia Vedanta, 'realitatea nu este altceva decat constiinta luminoasa'. Prin lumina spirituala vedem adevarul absolut, iar prin lumina fizica, adevarul relativ. Daca privim in semiintuneric o funie aflata in iarba, putem sa tresarim de frica, gandindu-ne ca ar putea fi un sarpe. In viata materiala, simturile realizeaza un transfer de informatii din lumea inconjuratoare, care ne poate induce un adevar relativ.

Viata noastra, traita intre primul si ultimul drum, este o tesatura incalcita, formata dintr-o infinitate de drumuri. Destinatia acestora ne-o alegem liberi sau fortati de anumite imprejurari. Drumurile pot fi parcurse fizic sau imaginar. Fiecare dintre ele poarta cate un nume, asemenea soselelor pe care circulam de obicei si care sunt notate cu DN 1, DN 2, DN 3... Insa, DNA este un drum care trebuie oco­lit cu mare grija. Decat acesta, mai bine se alege un drum de tara. Suma tuturor drumurilor noastre din viata formeaza o cale proprie fiecaruia, calea spirituala. Atentie, la DNA-ul din calea spirituala, care este cu mult mai periculos decat celalalt DNA, caci ne poate baga intr-un tribunal universal, Tribunalul Judecatii de Apoi.

Dati-mi, va rog, ochelarii! Nu astia! Cei cu lentile negre! Da, astazi tin inchis! Nu ma simt prea bine si nu vreau sa fiu deranjat. Am niste sentimente care-mi dau de lucru, m-au facut varza si n-as vrea sa se observe in culise. Trebuie, mai intai, sa fac inventarul lor, caci prea si-au facut de cap in ultimul timp. Apoi, sa le adun pe toate intr-o sedinta-fulger. Pe cele frumoase voi sta sa le ascult fericit, iar apoi, voi vedea ce pot face pentru cele care sunt cel mai rau batute de soarta. Cat de mult imi doresc sa le stiu si pe ele fericite! Asa m-as bucura, mi-ar creste inima, de parca m-ar face pe mine fericit, nu alta!

Omenirea astazi sta cu un picior in natura si cu celalalt in civilizatie. Dar, de obicei, isi trage ambele picioare in civilizatie, iar cand oboseste paseste din nou catre natura, pe care o cauta cu disperare, insa, de asta data, o gaseste din ce in ce mai greu, sufocata si ea de civilizatie. Civilizatia, o natura artificiala, este mare consumatoare de energie, spre deosebire de adevarata natura, care este o sursa inepuizabila de energie, permanent asi­gurand sanatatea si existenta, fara a cere nimic in schimb, decat iubire.

Furtunile necrutatoare ce se abat, de atata vre­me, asupra credintei noastre in Lumina ne spulbera, deseori si urma de incredere in ideea ca adevarul este invingator. Dar sa nu uitam ca roata se invarteste. Adevaratele civilizatii nu mor niciodata. Si atunci, cu gandurile cazute in genunchi, sa ne rugam pentru cerul senin al sufletelor noastre. Viata omului este produsul gandirii, gandurile sale transformandu-se in propria-i viata viitoare. Tot ceea ce exista in noi se afla pretutindeni, ceea ce nu exista in noi nu exista nicaieri. In noi se afla intregul Univers si orice dorinta poate fi indeplinita direct proportional cu puterea credintei noastre. Marile personalitati ale omenirii, de oricand si de oriunde, au ajuns la realizarile lor datorita capacitatii de a intra, constient sau inconstient, in contact cu puterile nelimitate ale subconstientului, accesandu-le.

Numai dupa ce vedem lumina putem sa definim intunericul. Sa o cautam deci cu lumanarea aprinsa, asa cum o facea Diogene, in plina zi, cautand un om. Cunoasterea existentei a nascut credinta in cel care a creat-o. Credinta a dat nastere religiilor care au interpretat-o, fiecare in felul ei, dar toate raportate la aceeasi divinitate, insa denumita diferit. Daca ar fi vizibila ar purta oriunde acelasi nume. Dar important este ca exista, restul reprezinta amanunte.

O entitate spirituala coboara din neant, pe Pamant si insufleteste un corp, care prin nastere ia numele de om. Vazutul si nevazutul se intalnesc, pornind astfel impreuna in viata pamanteana. Dar, din cand in cand, se intampla ca nevazutul sa paraseasca vazutul, plecand sa cutreiere prin locurile de unde a venit. Aceste escapade ale spiritului noi le numim decorporalizare sau moarte clinica. Insa, nu stiu cum se face ca, la fiecare om, pana la urma, suma revenirilor iese intotdeauna cu o cifra mai putin fata de cea a plecarilor.
– Am sosit! Va rog sa-mi faceti si mie fisa de inscriere!
– Poftiti, urmati-ma, va rog! Nu, nu pe acolo! Pe acolo intra numai sufletul. Restul trebuie lasat la intrare. Asa! Acum eliberati sufletul si aduceti-l la mine! Va rog sa-i dati drumu? pe scara aceea rulanta, sub forma de spirala. Apoi, lasati-l sa se descurce singur, sa-si gaseasca singur locul. In jurul scarii rulante sunt numai oglinzi. El va trece prin fata fiecareia, oprindu-se numai la acea oglinda in care isi va recunoaste chipul si va ramane acolo. Daca nu se va regasi nicaieri, automat va cadea la subsol, unde cu siguranta va trebui sa-si gaseasca locul. Dar, atentie, acolo jos este intuneric!

Clipa cea din urma. Momentul Adevarului. Trecerea vietii din vizibil in invizibil. Ziua 'mult asteptata' si nedorita. Minciu­na si Adevarul stau alaturi. Cum le deosebim? Pentru multi, greu de spus. Daca s-ar cunoaste Adevarul de la nastere, toata lumea ar trai cu ochii deschisi, ar vedea incotro se indreapta. Insa, asa, greselile sunt inevitabile si de multe ori scuzabile. Din cand in cand, sa scaparam cate o clipa de Lumina in jurul nostru, pentru a putea gasi mai usor drumul catre fericire. Aceasta stare o cautam, gresit, in afara noastra, caci ea tasneste din noi la fel ca apa dintr-o fantana arteziana.

Fericirea nu exista, ea se cladeste. Niciodata nu este prea tarziu sa cercetam universul interior pentru a deschide ochii mintii, redresand astfel sensul vietii catre Adevar si fericire. Prin constientul nostru cerem subconstientului, chiar fara sa ne dam seama, incotro vrem sa ne indreptam.

Un initiat nu este necesar sa urce la tribuna si sa predice pentru a schimba mentalitatea oamenilor, ci acesta o poate face numai prin puterea gandului. Un gand puternic calatoreste parcurgand distante foarte lungi si poate influenta gandirea unor grupuri intregi de oameni. Insa, atentie, gandurile bune elibereaza, iar cele rele incatuseaza.