“Nici nu ştiţi ce vă las”

În perioada 2-4 mai 2008, va avea loc la Predeal Congresul Internaţional de Para­psihologie. Cu această ocazie se vor pune bazele unui centru de cercetări parapsihologice, în care se vor reuni persoane care dovedesc a avea calităţi în acest domeniu.

În perioada 2-4 mai 2008, va avea loc la Predeal Congresul Internaţional de Para­psihologie. Cu această ocazie se vor pune bazele unui centru de cercetări parapsihologice, în care se vor reuni persoane care dovedesc a avea calităţi în acest domeniu. Organizînd congresul şi centrul voi încerca să creez un grup, care prin cer­cetare alături de alte centre din lume să poată ajunge la explicarea, pe cît posibil ştiinţifică, a cît mai multe dintre fenomenele paranormale. Centrul îşi va desfăşura activitatea în cadrul Companiei Domino, a cărei marcă “Domino” este înregistrată la O.S.I.M. încă din anul 1991.

Primăria oraşului Predeal s-a oferit să acorde sprijin acestei manifestări, la care sînt parteneri media Jurnalul Naţional, Jurnalul de sănătate, Radio România Actualităţi şi, nu în ultimul rînd, revista de profil Lumea Misterelor. Societatea comercială ROTEC SA din Buzău este cea care a finanţat organizarea şi desfăşurarea acestui congres.

Filmul unui altfel de Brîncuşi

În prima zi a congresului va fi prezentat filmul “Brîncuşi, un ecou din eternitate”, compus din trei episoade: “Iniţierea”, “Revărsarea” şi “Divina comunicare”. La realizarea acestui film am lucrat timp de doi ani, el fiind produs de studioul de film “Compania Domino”. Acesta reprezintă totodată o teză în domeniul criticii de artă, teză ce este strîns legată de domeniul parapsihologiei.

Cu această ocazie se descoperă faţa unui altfel de Brîncuşi, care are o cu totul altă dimensiune decît cea cunoscută pînă în prezent. Pot afirma, fără teama de a greşi, că Brîncuşi s-a născut de trei ori. Prima naştere, cea biologică, a avut loc la Hobiţa în anul 1876. Cea de-a doua, care l-a consacrat ca “părinte al sculpturii mo­derne”, a fost în Statele Unite ale Americii. Culmea este că acest lucru nu s-a datorat criticii de artă în sine, ci unui celebru proces prin care Brîncuşi a dat în judecată Vama Americană, proces cîştigat de el în 1928. În urma acestui proces, SUA au fost obligate să-şi schimbe legea vamală cu privire la intrarea operelor de artă pe teritoriul lor. În fine, cea de-a treia naştere este aceea a lui Constantin Brîncuşi iniţiatul, care a reuşit să creeze valori artistice ce pot fi incluse în domeniul paranormalului. Din acest punct de vedere, cea mai importantă realizare a sa se află pe teritoriul ţării noastre, unde genialul artist s-a şi născut, operă grandioasă care prin mărimea ei se impune a nu fi înstrăinată ca orice altă sculptură de mici dimensiuni. Este vorba despre complexul sculptural de la Tîrgu-Jiu, care este de fapt o Grădină Iniţiatică. Aceasta se compune din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinită, Masa Singuratică şi Biserica ce se află pe aceeaşi axă şi pe care sculptorul a inclus-o în ansamblul său sculptural. Ansamblul reprezintă, de fapt, un sistem de comunicare dintre lumea materială şi cea de dincolo, acest lucru fiind demonstrat în “Divina Comunicare”, cel de-al treilea episod al filmului.

Se poate spune că există oameni care pot comunica cu Memoria Universului, conştient sau inconştient. În jurul nostru sînt înregistrate sub formă de vibraţii toate informaţiile trecute, prezente şi viitoare care compun Universul. Acesta formează o bază de date asemănătoare memoriei unui calculator. Dacă avem cheia de acces de la această bază de date, putem obţine orice informaţie stocată în ea. Oamenii care sînt înzestraţi cu această calitate a comunicării cu Universul, practicînd orice meserie, ajung în vîrf, fiind aleşi să deschidă noi drumuri. Ei pot culege din memoria universală sfera informatică legată de rezolvarea problemelor care-i frămîntă, revoluţionînd astfel un domeniu sau chiar schimbînd cursul existenţei.

Constantin Brîncuşi, părintele sculpturii moderne, a făcut parte dintre aceştia, operele lui fiind cuvinte ale “limbajului Universului”. El spunea: “ Nu mai sînt al lumii acesteia, sînt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup. Mă aflu printre lucrurile esenţiale”.

Axa de la vest la est

Cum a luat fiinţă şi ce ascunde complexul de la Tîrgu-Jiu? Ideea de la care s-a pornit a fost de a sculpta un monument întru cinstirea eroilor căzuţi în războiul mondial încheiat în 1918, conform comenzii preşedintei Ligii Femeilor din Gorj şi în acelaşi timp soţia primului-ministru de atunci, Arethia Tătărăscu.

Pornind de la rîul Jiu care curge de la nord către sud, constituind în acelaşi timp o latură a grădinii publice din oraş, Brîncuşi a creat în 1937 o axă de la vest la est, pe care a plasat elementele sculptate, ce formează complexul pe o întindere de aproximativ 1,5 km. Prima este Masa Tăcerii cu cele 12 scaune, urmată de Aleea Scaunelor şi Poarta Sărutului, aflată către ieşirea din parc. Pe axa dintre parc şi Coloana Infinitului, în 1937 existau case. Acestea au fost demolate, iar proprietarii despăgubiţi, eliberînd astfel spaţiul din acest culoar de legătură dintre sculpturi. Pe aceeaşi axă a fost construită în anul 1938 Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la proiectarea cupolelor ei participînd şi Brîncuşi. Această biserică face parte din proiectul complexului său sculptural. Coloana fără sfîrşit a fost plasată într-un spaţiu fără construcţii, ceea ce a ajutat la evidenţierea grandorii ei. Ultima lucrare este Masa Singuratică, plasată după Coloana Infinitului.

Ce filozofie ascund oare lucrările reunite în acest complex sculptural? Nu cumva informaţiile pentru realizarea lui au fost primite prin comunicare cu Memoria Universului?

În jurul frecvenţei de 10 Hz a undelor alfa generate de creier apar fenomene de percepţie extrasenzorială. Printre acestea se găseşte şi posibilitatea de comunicare cu Memoria Universului.

Constantin Brîncuşi, fiind iniţiat în filosofia despre Adevărul Existenţei şi avînd acces la această memorie, a realizat complexul de la Tîrgu-Jiu, cunoscut şi sub numele de Calea Eroilor, căruia i-a dat valenţele unei Grădini Iniţiatice.

Masa Tăcerii şi Aleea Scaunelor pînă sub Poarta Sărutului constituie partea din complexul sculptural corespunzătoare vieţii materiale. Aici se găsesc vibraţiile prezente în materie. De sub Poarta Sărutului, mai departe pe axă, Biserica, Coloana Infinită şi Masa Singuratică reprezintă viaţa de dincolo. În această parte, vibraţiile corespund vieţii spirituale din afara materiei. Poarta Sărutului este de fapt Poarta Trecerii, sub ea fiind locul de transformare a vibraţiilor existenţei materiale în cele spirituale.

Masa Tăcerii nu este masa la care se stă pe scaune pentru a mînca, ci pentru meditaţie spirituală, pentru comunicarea cu cei dispăruţi. Aleea Scaunelor este drumul către Poarta Sărutului, pentru trecere în zona nefiinţei. Pe stîlpii Porţii sînt sculptate basoreliefuri sub formă de cercuri sau sfere tăiate pe jumătate. Acestea, formînd un întreg, reprezintă sărutul dintre femeie şi bărbat, bărbatul şi femeia, plusul şi minusul, energia Yin şi Yang, fiinţa şi nefiinţa. Privind de jos în susul stîlpului se observă asemănarea pînă la identificare cu picioarele unei femei, ce se unesc în zona coapselor, în porţiunea pîntecului găsindu-se cele două jumătăţi ce formează întregul, acesta fiind de fapt locul în care ia fiinţă viaţa materială, poarta de trecere din neant către materia vie. Oare Brîncuşi a sculptat conştient sau instinctiv aceste forme?

După Poarta Trecerii urmează Biserica, ce reprezintă un amplificator al vibraţiilor spirituale, fiind locul unde se invocă legătura cu Divinitatea. Coloana Infinită, construită din forme romboide, este o antenă de comunicare cu energiile Universului. Aceste elemente, secţionate la mijloc, sînt nişte piramide cu vîrfurile tăiate. Piramidele sînt concentratori ai energiei cosmice, deci coloana, fiind confecţionată din grupuri de piramide puse bază pe bază sau vîrf pe vîrf, conferă întregii construcţii această proprietate de antenă intergalactică.

Masa Singuratică este tot o masă a meditaţiei, dar fără scaune, pentru că aici se găseşte zona vibraţiilor spirituale. Entităţile spirituale, fiind imateriale, nu au nevoie de ceva material pe care să se aşeze în jurul mesei.

O persoană care stă la Masa Tăcerii, meditînd pentru a lua legătura cu cineva care a trecut în lumea de dincolo, transmite informaţii sub formă de vibraţii din lumea reală, materială. Acestea se propagă pe axa către Poarta Sărutului. Sub aceasta se transformă în vibraţii spirituale care sînt amplificate de Biserică şi transmise cu ajutorul antenei, Coloana Infinitului, către Univers. Aceste vibraţii realizează comunicarea pe canalul respectiv cu persoana dispărută, intrînd în rezonanţă cu ea, răspunsul urmînd de acolo calea întoarsă, el fiind captat şi conştientizat de persoana care meditează la masa tăcerii. Simbolic vorbind, la Masa Tăcerii stau pe scaune entităţile materiale, care comunică prin acest sistem cu entităţile spirituale ce stau în jurul Mesei Singuratice.

Măsurători radiestezice

Pentru a pune în evidenţă nivelul energiilor ce sînt prezente în acest complex sculptural am făcut măsurători radies­tezice. Astfel am descoperit o axă energe­ti­că ce uneşte toate sculpturile, avînd o lă­ţi­me de aproximativ 8 metri. În jurul fie­că­rei sculpturi am evidenţiat un cîmp energetic propriu în formă de cerc. Axa energetică totală influenţează cîmpurile energetice ale fiecărui element al ansamblului.

Sub Poarta Sărutului, pe linia de mijloc, unde vibraţiile vieţii materiale se transformă în vibraţii spirituale, este un plan vertical care are caracteristicile celui de la o treime de bază şi două treimi de vîrf dintr-o piramidă. Aici se pot face echilibrări energetice entităţilor care poposesc în acest loc. Este cel mai important loc din ansamblul sculptural, avînd asupra unui sistem un efect benefic echivalent cu tratamentul bioenergetic. Efectele benefice asupra sistemelor vii au loc pe toată axa şi în jurul fiecărei sculpturi. Axa energetică nu se opreşte la Masa Tăcerii, ci trece peste apa Jiului cu cîţiva zeci de metri, formînd cu acesta o cruce. Forma crucii era echilibrată pe vremea cînd a fost construit complexul sculptural, căci Jiul avea o albie mică. Ulterior, lucrările de lărgire a cursului apei au schimbat coordonatele locului. Cîmpurile energetice din ansamblu nu sînt permanent constante. Energia care străbate toată această genială lucrare este dublată de amprenta energetică lăsată conştient asupra ei de Constantin Brîncuşi.

Am considerat că este bine să vă prezint în acest articol un Brîncuşi cu totul diferit faţă de cum a fost prezentat pînă acum în orice tratat de artă. Brîncuşi ar fi dorit să fie cunoscut ca avînd aceste valenţe, dar nu a putut s-o declare deschis pentru a nu fi catalogat de unii ca fiind nebun. Totuşi, a dorit să-i atenţioneze pe semenii săi despre transcendenţa operelor sale, spunînd: “Nici nu ştiţi ce vă las!... Eu nu am avut pînă acum nici un fel de artă, arta de-abia acum începe!”.