Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vanghelia Pandeva Dimitrova, poreclita Vanga, s-a nascut pe 31 ianuarie 1911, într-o zonă balcanică greu încercată de-a lungul timpului. Fetiţa a venit pe lume prematur însă a reuşit să-şi revină şi a crescut ca orice alt copil normal.
La vârsta de 11 ani, fetiţa a trecut printr-un moment dramatic, care i-a schimbat viaţa. O furtună de vânt puternic, iscată din senin, a luat-o pe sus şi a târât-o departe pe câmp. A fost găsită după multe căutări, cu ochii plini de praf şi de nisip. Nici o încercare de vindecare nu a avut succes, aşa că în scurt timp şi-a perdut vederea.
Vindecatoarea
În anul 1925, Vanga a fost dusă în Serbia, la o casă pentru orbi, petrecandu-şi trei ani din viaţă învătând alfabetul Braille. Intoarsă acasă, doctorul a diagnosticat-o cu pelurezie şi i-a spus că va muri dacă nu se va îngriji, însă Vanga s-a îngrijit cu leacuri băbeşti şi şi-a revenit. Apoi a început să trateze şi alţi oameni, alegându-se cu porecla de ''Baba Vanga''. Acesta a fost primul ei dar, capacitatea de a vedea ce leacuri i se potrivesc unui bolnav şi de a inventa licori pe bază de plante.
Vizitată de rege
În anul 1941, Vanga s-a mutat în Petrici unde a prevazut intrarea Bulgariei în război. Vestea s-a dus departe şi la data de 8 aprilie 1942, însuşi regele Boris al III-lea al Bulgariei i-a făcut o vizită. Vanga l-a avertizat că Bulgaria nu trebuie să intre în al doilea război mondial, însă Bulgaria s-a alăturat armatei lui Hitler şi a fost aproape de a fi dezmembrată.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial, Vanga şi-a dezvoltat capacitatea de a vedea unde sunt şi ce se întâmplă cu oamenii plecaţi pe front şi capacitatea de a intra în legatură cu spiritele lor. Înainte de a sosi veştile, ea anunţa cine a murit şi pe unde se aflau cei care nu trimiseseră veşti de mult timp.
Nepoata ei, Vanga Krassimira Stoianova, îşi aminteşte cum vorbea Baba Vanga cu morţii. "Mai întâi, simţea o arsură în vârful limbii. Apoi, nu mai era ea. Cât vorbea cu sufletele celor decedaţi, nu se mai putea vorbi cu ea. Nu era uşor. În jurul omului care venea pentru a contacta o persoană decedată roiau multe suflete ale morţilor din familia acestuia. Baba Vanga spunea că se simte ca o poartă pentru spirite. Când un spirit nu-i răspundea, nu insista, spunând că a urcat "mai sus" si nu trebuie rechemat". În plus, a început să prevadă şi rezultatul unor bătălii. Faima ei era atât de mare, încât oamenii care veneau să-i ceară ajutorul stăteau cu zilele în jurul casei, până le venea rândul să intre. A trebuit să-şi ia o alta casă, în Rupite, pentru a primi vizitatorii. Cei care i-au fost aproape spun că ea niciodata nu impovara omul care îi cerea ajutor cu veşti rele, dându-le tuturor speranţă. Însă, dupa ce oamenii pentru care prevedea boli grele sau moarte plecau, suferea cumplit, rugându-se la Dumnezeu să nu se împlinească viziunile sale. "Nu sunt niciodată sigură că ceea ce vad e adevarat", spunea Vanga. "Omul are legatura lui cu Dumnezeu, care poate să-i schimbe destinul!".
De-a lungul timpului, Vanga a fost vizitată şi de importanţi şefi de state, care i-au cerut sfaturi. S-a vehiculat, de-a lungul vremii, că printre cei care apelau la sfaturile ei s-ar fi numărat şi cuplul Ceauşescu.
În 1980, Vanga îi spunea Liudmilei Jivkova: "La schimbarea dintre ani, în august 1999 sau în anul 2000, Kursk va fi acoperit de apa şi întreaga lume va urmări întâmplarea". La vremea respectivă, s-a crezut că este vorba de oraşul Kursk şi lumea s-a panicat, dar în august 2000, submarinul nuclear Kursk a suferit un accident fatal, şi într-adevăr, întreaga lume a urmărit evenimentul tragic. O alta predicţie, notată de nepoata ei, spunea: "Oroare! Oroare! Frăţia americană va cadea în urma unui atac cu pasări de oţel. Lupii vor urla în tufiş ("bush") şi sânge nevinovat va curge". (1989) "Frăţia" americană a fost atacată la 11 septembrie 2001, în timpul preşedinţiei lui George W. Bush.
Înainte de a muri, la 11 august 1996, data pe care şi-a prevazut-o exact, se spune că ar fi transmis darul său asupra unei fetiţe oarbe din Franţa, care avea aproximativ vârsta când orbise ea, 10-11 ani. Apoi, s-a liniştit şi şi-a dictat ultimele dorinţe. Atât casa ei din Petrici, cât şi cea din Rupite, unde primea oamenii care îi cereau ajutor, urmau să devină muzeu, încredinţată fiind ca acolo se aflau energii pozitive, care puteau să lecuiască oamenii bolnavi. Casele au devenit muzeu, dar nu este permis nimănui să intre.
