Redescoperă realitatea

Cristofor Columb, când a ajuns în Lumea Nouă, mai întâi şi-a ancorat grandioasele corăbii în largul mării. Cât erau de mari, acestea nu au fost văzute de membrii triburilor americane băştinaşe, cu toate că ele se aflau în faţa lor. Neexistând niciun precedent pentru o asemenea experienţă, mintea lor a şters pur şi simplu informaţia vizuală care nu corespundea viziunii lor de până atunci asupra realităţii. Singurul care a perceput valurile neobişnuite ale mării a fost şamanul. Acesta a intrat într-o stare de transă, încercând nu numai să privească, ci şi să vadă cu alţi ochi ceea ce se întâmpla.

Nu se ştie de unde a apărut această legendă, dar ea a circulat multă vreme. Indiferent dacă este adevărată sau nu este importantă valoarea ei metaforică de stimulare a minţii pentru a căuta dovezi ale existenţei unor lucruri pe care le dorim dar nu le vedem.

Atunci când mintea se eliberează de tiparele liniare, obişnuite se pot accesa şi integra noi informaţii din Câmpul Energetic al Punctului Zero, numit de unii fizicieni “Mintea lui Dumnezeu”. Tehnicile Matricei Energetice promovate de doctorul Richard Bartlett în cartea sa “Matricea Energetică: ştiinţa şi arta transformării”, apărută la Editura Adevăr Divin, spune el că pot fi practicate fără a şti sau face ceva, trebuie accesată doar Totalitatea în care este conţinută Unitatea.

Tehnicile de vindecare sau în general sistemele de gândire au propriile lor câmpuri morfice de care se pot folosi toţi oamenii. Cu cât o tehnică este mai folosită ca timp şi număr de practicanţi ai ei, cu atât ea devine mai eficientă.

Nu există boli imposibil de tratat, ci doar indivizi imposibil de tratat.

Fizica cuantică, odată apărută, a stârnit furtuni în ştiinţa de până la acel moment, precum şi în modul în care este percepută realitatea.

Tradiţional, modelul structurii atomice este compus dintr-un nucleu central, alcătuit din protoni şi neutroni şi înconjurat de un înveliş de electroni care se învârt în jurul lui pe anumite orbite eliptice, clar determinate şi previzibile. Dar fizicienii cuantici au constatat faptul că electronii au un alt comportament. Aceştia nu respectă modelul matematic clasic al atomului. Ei se deplasează pe nişte orbite probabilistice, neintrând pe orbitele previzibile decât atunci când sunt sub observaţie. În momentul când conştiinţa percepe calea parcursă de un electron, acesta se materializează în faţa ei şi devine solid. Interacţiunea noastră cu el face ca acesta să adopte orbita probabilistică la care ne gândim noi în procesul de observaţie, din infinitele posibilităţi la care are acces. Deci, el se transformă dintr-o undă cu comportament imprevizibil într-o particulă solidă, care poate fi văzută. Dar, oare ce face electronul când nu este observat?

Atunci când conştiinţa apare în acest sistem se materializează unda sau funcţia undei. La nivel subatomic, nu se pot observa simultan viteza unei particule şi poziţia ei. Prin măsurarea uneia se pierde controlul asupra celeilalte proprietăţi, ce nu poate fi cuantificată. De curând s-a reuşit într-un spaţiu vidat, răcit la maxim să se reducă viteza luminii până la 60 de kilometri pe oră. În acel moment, localizarea moleculelor observate în vid a dispărut complet.

Conform Adevărului Existenţei, îmbrăţişat pe baze ştiinţifice şi de doctorul Richard Bartlett, nu suntem alcătuiţi din materie şi în viaţă nu ne confruntăm cu probleme de natură fizică. Corpul uman fizic nu există în maniera în care am fost învăţaţi să-l privim.

“Corpul uman este alcătuit din structuri organice. La rândul lor, acestea sunt alcătuite din sisteme, cum ar fi de pildă sistemul respirator, cel digestiv, cel genito-urinar, etc. Aceste sisteme sunt alcătuite din organe formate din ţesuturi specializate. Țesuturile sunt alcătuite din celule diferite, clasificate în funcţie de morfologia şi de funcţiile lor. În sfârşit celulele sunt alcătuite din molecule pe bază de carbon, iar acestea din atomi.

Mergând mai departe, acest model liniar fizic începe să se clatine...Atunci când oamenii de ştiinţă încearcă să măsoare sau să observe orbita “propriu-zisă” a unui electron, ei materializează sau fixează această orbită, pornind de la suma tuturor posibilităţilor care corespund electronului privit ca undă. Noua orbită devine astfel o probabilitate măsurabilă, întrucât a fost materializată prin actul observaţiei noastre, care a exclus toate celelalte rezultate posibile.

Într-adevăr tot ceea ce există la nivel subatomic depinde de efectul observatorului. Dacă aplicăm acest pricipiu celei mai mici unităţi de materie cunoscută până la ora actuală, obţinem fotonul care reprezintă particula elementară a luminii. La fel ca toate celelalte particule elementare, fotonii pot exista în stare de corpuscul sau de undă, în funcţie de influenţa observatorului asupra lor. Dacă actul observaţiei modifică forma de comportament a realităţii observate, conştiinţa trebuie inclusă ca element activ şi vital în acestă descriere. Noi putem spune, pe bună dreptate, că elementele fizice care alcătuiesc ceea ce noi numim lumea noastră materială nu apar decât atunci când le observăm. De aceea, acesta este fundamentul fiinţei noastre fizice. În esenţă, noi suntem alcătuiţi din lumină şi din informaţii, adică din conştiinţă.”

În cazul în care în organism se manifestă o afecţiune la un organ, prin amplificarea gândului că se manifestă această afecţiune, ea se fixează cu atât mai mult cu cât intensitatea gândului şi timpul cât acesta se manifestă sunt mai mari.

Terapeutul are creat în jurul său, sau a adoptat, un câmp morfic în care se manifestă puternic informaţiile legate de anularea stării ce reprezintă afecţiunea.

Noi fiind alcătuiţi din lumină şi informaţie, conştiinţa are posibilitatea de a schimba informaţiile de la un anume organ, informaţii care reprezintă boala, în informaţii care se materializează pentru noi ca fiind starea de sănătate a acelui organ. Deci, fiind observatori ai sistemului, putem opri sistemul în poziţia gândită de noi, adică cea care indică dorinţa noastră de a fi sănătoşi. În acest sens, o afecţiune este una din configuraţiile posibile ale atomilor, celulelor, electronilor, fotonilor şi celorlalte particule care alcătuiesc ceea ce numim îm realitatea convenţională organismul respectiv. Dacă în ultimă instanţă acel organ nu este decât un tipar alcătuit din fotoni de înaltă energie, aceştia pot fi reconfiguraţi în maniera în care dorim să-i observăm.

În cazul când acest sistem este înţeles şi adoptat, concepţia despre existenţă se schimbă radical şi universul posibilităţilor umane se extinde enorm. Acest univers a existat dintotdeauna, dar omenirea n-a avut “cheia de acces” la acesta, ci numai la o infimă parte din el.

Astfel, ceea ce ştiu iniţiaţii despre Adevărata Existenţă, începe să fie verificat şi din punct de vedere ştiinţific. Am spus “începe”, căci până la descoperirea ştiinţifică a întregului Adevăr mai este cale lungă, dacă nu este chiar imposibil.

Am expus multă teorie, dar fără cunoaşterea şi asimilarea ei, când ajungem la partea practică a terapiei, nu facem nimic.