EXCLUSIV Octavian Morariu încheie seria corespondențelor din Rio cu multe gânduri despre sport, dar mai ales despre România

Despre sisteme / 4

Trec direct la subiect, fara preambul.

Am ramas cu povestirea vineri seara, ma pregateam sa plec la receptia de la Casa Ungariei, ocazionata de Ziua Nationala a vecinilor nostri, care este ziua de Sfantul Stefan si unde urma sa vina si prim ministrul Ungariei, Viktor ORBAN. A venit, sa-si sustina echipa si candidatura.

Am ajuns acolo odata cu coloana oficiala a presedintelui CIO Thomas BACH si a domnului ORBAN: un minibus in culorile jocurilor, respectiv un Mitsubishi Pajero, fara comentarii. Politie federala cu duiumul.

Casa Ungariei a fost organizata la Jockey Club Rio: mare, fastuoasa (nu pompoasa!), de fapt totul absolut normal: Budapesta este oras candidat la JO de vara 2024, alaturi de Los Angeles, Paris si Roma (iar nu comentez). Trec repede peste decor, food si entertainment, absolut in norme si fara exagerari inutile; salonul de prezentare al candidaturii (mult IT si virtual, bineinteles) luminos si bine organizat, placut ochiului meu de inginer.

Am avut si discutia asteptata cu premierul Ungariei, fireasca intre un membru CIO (votez) si premierul unei tari cu oras candidat, directa si transparenta, in prezenta inclusiv a colegului meu de la CIO, Pal Schmitt, fost presedinte al tarii vecine. L-am felicitat pe premierul Ungariei pentru rezultate (locul 12, 15 medalii dintre care 8 de aur) si atunci mi-a spus cat de mult conteaza sportul pentru ei, ungurii, cat de mult inseamna aceste victorii pentru unitatea si identitatea lor nationala. Fost fotbalist de performanta, s-a implicat masiv in redresarea sportului in tara sa, creand acel cadru legislativ favorabil sportului, fara de care performantele mari sunt greu accesibile.

De fapt aici este marea problema a sportului la noi, si nu numai a sa: inexistenta cadrului legislativ clar favorabil sportului si in general tuturor activitatilor sociale si culturale, pentru ca stiu ca nu numai sportul este in suferinta din acest punct de vedere. Sport si cultura, vectori de identitate si de uniune nationala, ambele in suferinta "legislativa" (dar scriam mai deunazi, au oare interes sistemurile/SISTEMUL sa promoveze o legislatie clara, favorabila si usor utilizabila - vorbim deocamdata de sport - sa avem prea multi sportivi mari campioni, prea multi reprezentanti in foruri sportive internationale, daca nu-i controleaza? Ganditi-va, de nu ar mai fi probleme in functionarea sportului, am putea avea mult mai multe modele pentru tineri, pentru societate, cum ar fi? ). Oare de ce...?

Modele pentru societate, Romania este in mare suferinta din acest punct de vedere. Dar oare cum am putea crea si promova modele cand societatea este profund dezbinata, cand sentimentul de invidie este mai puternic decat cel de bucurie pentru realizarile colegului sau prietenului (sa-i luam ce are, repede si pe nimic, nici vorba sa incerci sa-l imiti in efortul lui de realizare), cand dialogul civilizat (se poate si in contradictoriu) este inlocuit de monologul sau declaratia improscatoare de noroi cat mai gros si mai lipicios? Se "poarta" pe aproape toate "sticlele" cearta, calomnia, senzationalul, nu mai este decat foarte putin loc (deloc?!) pentru dialog, proiecte si constructie. Iar cei ce incearca sa o faca (mai sunt cate unii, din fericire) au accesul redus la media, explicatia fiind aceeasi, aproape inevitabila de fiecare data: nu intereseaza (aproape) pe nimeni. Negativul a depasit pozitivul ca nevoie a consumatorului de media. Din vina cui?

Si aici este explicatia care ma revolta cel mai mult: "nu intelegi domnule ca asa suntem noi, romanii, asta e poporul, mon cher!"

Ei nu! Nu voi putea vreodata sa fiu de acord cu acest lucru, sa accept ca suntem mai prejos decat altii. Nu suntem, pe cat puteti credeti-ma, calatoresc in toata lumea asta si STIU ca putem fi si noi ca "ei", doar sa ne lase sistemele/SISTEMUL! Ca daca am fi asa de ticalosi si de prosti, cum ne-am putea oare integra atat de bine pe unde pribegim, in marea noastra majoritate (mai sunt si rateuri, ca peste tot si ca in toate), cum oare un studiu al CE arata ca romanii sunt cei care muncesc cele mai multe ore pe an in Europa? Am multi colegi europeni la CIO cu legaturi cu romanii si cu Romania, unele nu le banuiam (unul are romani in compania lui, altul a lucrat cu o companie unde sunt romani, altul are o cumnata romanca, etc.) Nu este unul sa nu-mi spuna ce harnici suntem si ce tara frumoasa avem (intre noi "nemuritorii" le spunem totusi lucrurilor pe nume, nu idealizam chiar totul.). Ne integram "acolo" pentru ca sistemurile/SISTEMUL "lor" sunt mature, create si formate indelung in timp, pentru cetateni si pentru tara. Acestea au inteles ca interesul general trebuie sa-l depaseasca pe cel de grup, ca inclusiv ele sunt mai pozitiv puternice cand totul functioneaza. Echilibrul SISTEM/societate este garantia pacii sociale si a progresului, dominarea unei parti de catre cealalta este contraproductiva pentru toti.

In schimb la noi: "divide et impera", ca formula de functionare, se aplica la perfectie (pana cand nu va mai ramane nimic sau nimeni de divizat, ce s-or face atunci?). Oare nu am putea invata de la ceilalti, sa nu fie nevoie sa parcurgem acelasi timp istoric? Desigur, ar fi posibil, daca ar dori sistemele/SISTEMUL.

In ultima zi a Olimpiadei, Romania a cucerit o medalie de bronz la lupte, prin Albert SARITOV. Pe un site, titlul stirii a fost ca Romania a castigat o medalie printr-un sportiv naturalizat. Tehnic, perfect adevarat.

In alte "parti", acolo unde lucreaza milioane de romani, stirea ar fi fost "ca unul de-al lor" a castigat o medalie pentru tara lor si eventual in articol s-ar fi mentionat la un moment dat si un detaliu civil, doar atat. Pentru ca "ei" apreciaza ca "un altul" le poarta culorile si castiga in numele "lor" si al tarii "lor". Astfel integrarea este o reusita (Credeti oare ca francezii nu s-au bucurat cand Ruxandra MARACINEANU le-a adus primul titlu mondial la natatie feminina?). Albert SARITOV s-a batut pentru culorile tarile mele. Multumesc Albert! Oare noi nu putem integra pe altii (sigur, cu conditia sa vrea si ei!) asa cum altii ne integreaza pe noi (Primarul Parisului, Anne HIDALGO, impreuna cu sotia mea am putut sa o cunoastem si de domnia sa la Rio, este nascuta in Spania. Credeti ca acolo la Paris o trateaza cineva de spanioloaica...?)?

Si daca tot suntem la atletica grea, o mica satisfactie pentru Marian NISTOR, pe nedrept eliminat de timpuriu din cursa pentru titlul olimpic la box, categoria +91 kg.: in urma demersului meu si a analizei comune CIO-AIBA care a urmat acestuia, cei trei arbitrii au fost descalificati si trimisi acasa (AIBA va incepe un nou proces de restructurare, sub lupa CIO). Macar atat!

Revin, promit (am luat hotararea sa lansez un blog cat mai curand. Va tin la curent).

Cu bine,

OM

1. Sunt sanatos tun, multumesc lui Dumnezeu.
2. Am scris eu insumi acest material si nu vreun expert in comunicare (desi am in societati colaboratori in domeniu). Pot sa-l reproduc si liber. Sorry!
3. Pentru cei din alte sistemuri care chiar doresc schimbarea acestora: nu mai asteptati! lasati manusile de velur deoparte, luati manusile de box! de indata ce veti fi identificati ca "agenti ai schimbarii", veti fi agresati si eliminati.
4. Am vrut sa-i fac un mic semn domnului Tolontan referitor la titlul preluarii articolului meu pe blogul domniei sale, dar nu-l mai fac. Tentatia lui "EU"...