x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

1 iulie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 01 Iul 2009 - 00:00
1 iulie 1989


Prima zi de iulie a căzut într-o sâmbătă, lucrată la Cabinetul 2 ca sâmbătă scurtă. După ce-a ajuns la birou, Elena Ceauşescu l-a primit pe Nicolcioiu, şeful Protocolului. Apoi a venit Poliana Cristescu (9:07-10:07). Au urmat Gheorghe Pană, iarăşi Nicolcioiu şi în cele din urmă Bobu (11:20-11:28). Cu Bobu şi Constantin Radu a ţinut şi o şedinţă ("la săliţă") pe teme de cadre (11:30-12:42).



Nu e deloc exclus ca după-amiaza să fi continuat lucrul însoţindu-l pe Ceauşescu în vizită la "obiective". Nu o pasiona construcţia edificiilor. Dar dacă la birou îşi proteja soţul de "supărări",  de ce să-l fi lăsat singur pe şantiere?

Nu-l mai însoţea decât rar în vizitele de lucru, căci cineva trebuia să rămână la sediu. Şi nu mergea cu el la vânătoare decât în rare ocazii. Vânătoarea - va scrie mai târziu Silviu Curticeanu, care a lucrat în directa lor subordine mulţi ani - fusese singura pasiune reală a lui Nicolae Ceauşescu. De-a lungul vremii, îşi procurase ori primise cadou dotările de lux ale acestui hobby  a cărui practicare a fost, din epoca modernă încoace, un apanaj al elitei masculine. Când vâna, îşi punea în evidenţă cele mai pregnante date ale personalităţii sale, afirmă fostul şef al Cancelariei CC, detaliind astfel: "...În primul rând, exclusivismul, prin eliminarea, aproape totală, a celorlalţi vânători; îi plăcea chiar să spună: «Eu trebuie să le fac la ăştia singur planul de vânătoare». Cultul personalităţii şi megalomania urmau imediat, fiindcă vânatul trebuia să se transforme în trofeu «de aur»; cel mai mare urs din lume, cel mai mare cerb etc; îi lipsea şi aici măsura. Când se apuca să tragă, nu se oprea până nu făcea zeci şi chiar sute de victime".

Iar ea, tovarăşa de viaţă model, îl aştepta pe Aeroportul Băneasa. Ofereau scene de neverosimil romantism celor din anturaj, personalului ce deservea aeroportul şi serviciului de pază şi protecţie. Totdeauna el cobora din elicopter ţinând un bucheţel de flori de câmp, culese nu de aghiotant, ci de el personal. Îi oferea adolescentinul simbol de dragoste la scara elicopterului neincomodat de prezenţa celorlalţi.  "O iubea, oare, chiar aşa de mult?!" - se întreba Curticeanu la ani după dispariţia lor.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de