x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

10 aprilie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 10 Apr 2009 - 00:00

O zi neobişnuită după plinul filei corespunzătoare din agendă.



Primul solicitat la Cabinetul 2 a fost Silviu Curticeanu. şeful Cancelariei CC al PCR fusese, probabil, chemat mai întâi la Cabinetul 1. Căci după cum a relatat Curticeanu în volumul memorialistic "Mărturia unei generaţii trăite" (Albatros, 2000), Nicolae Ceauşescu sosea înaintea soţiei. "Venea la birou însoţit de patrupede în jurul orelor nouă, scrie Curticeanu referindu-se la secretarul general; urca întotdeauna pe scări şi niciodată cu liftul; în ultimul timp urca scările agale, cu o anumită greutate. «Corbu» in­tra primul în birou; îl urma stă­pâ­nul şi, mult mai târziu, aşteptată de amândoi, «Charona»; invariabil, di­mi­nea­ţa ori după-masa, împreună cu cei trei, treceam şi eu pragul biroului." În ultima vreme, soţii Ceauşescu nu mai veneau şi nu mai plecau de la lucru împreună. Colonelul (r) Adrian Eugen Cristea, fostul şef al gărzii lor, punea acest comportament pe seama fricii unui atentat care-ar fi lăsat ţara fără nici un conducător.

Începând ziua de lucru cu citirea da­te­lor operative, Nicolae Ceauşescu îi cerea lui Silviu Curticeanu să cheme pe vreun responsabil de "ne­îm­pli­niri".

Urmărind agenda Elenei Ceau­şes­cu, ajungi să te te întrebi cum se îm­păr­ţi­se şeful Cancelariei CC al PCR în­tre cei doi? Luni, 10 aprilie 1989, spre exemplu, Silviu Curticeanu a fost chemat la Cabinetul 2 de şase ori. Dimineaţa - la prima oră (9:38-9:45) şi  înaintea plecării Tovarăşei la masa de amiază (12:30-12:35). Cu el şi-a început Elena Ceauşescu şi după-amia­za (15:05-15:15). L-a chemat apoi după fiecare rundă de convorbiri cu apro­pi­aţii ei "colaboratori" Emil Bobu, Ion Ursu şi Constantin Radu.

Neobişnuită pare acea zi încheiată la ora 18:32 şi prin aceea că Elena Ceau­şes­cu nu pare a fi rămas fără interlocutori mai mult de 20 de minute. Ai putea crede, urmărindu-i programul, că renunţase şi la obiceiul de a se deplasa în biroul lui Ceauşescu, întrebându-i pe interlocutorii lui "ce mai e nou?"; şi că apela la şeful Cancela­riei CC ori la oricare demnitar ca şi cum ea ar fi fost şeful tuturor.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de