x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Agenda Elenei Ceauşescu 10 iunie 1989

10 iunie 1989

de Lavinia Betea    |    10 Iun 2009   •   00:00

După ceasul de tihnă cu Poliana Cristescu (9:10-10:05), până la ora 14:34 când îşi sfârşeşte "sâmbăta scurtă", Elena Ceauşescu a petrecut vremea în convorbiri.



Două dintre ele atrag atenţia. Pri­ma discuţie s-a consumat între Ele­na Ceauşescu, secretarul CC cu pro­pa­ganda Constantin Olteanu şi pre­şedintele Culturii şi Educaţiei So­cialiste Suzana Gâdea (orele 10:35-11:05). Presupunem că atunci s-a definitivat programul "centena­rului Eminescu", peste câteva zile urmând a fi fastuos comemorat poetul naţional.

Între 12:15 şi 13:10, Elena Ceau­şescu a avut ca interlocutor obiş­nuit pe Ion Ursu, socotit a fi, în acea vre­me, "mâna ei dreaptă de savant în chimie". Ursu (academician din 1974, cu specializări în URSS şi SUA)  făcea parte din diverse organizaţii şi comisii ştiinţifice internaţionale. Se subînţelege că funcţiile politice, pen­tru care optase încă din studenţie, îl proptiseră pentru contactele şi recomandările de "reputat" fizician, abilitat pentru repre­zen­tarea oamenilor de ştiinţă ro­mâni în străinătate. La finele lui '88, în contextul înrăutăţirii relaţiilor dintre Ceauşescu şi Gobaciov, Ursu reuşise performanţa de a media invitarea Tovarăşei de către Aca­de­mia de Ştiinţe a URSS. I se traduse­se în limba rusă cu acest prilej şi volumul "Progrese în chimia şi teh­no­­logia polimerilor". Ce dar mai ma­­re i s-ar fi putut oferi "savantei"?! Fără cultura adecvată com­pa­ra­ţiei cu inteligenţa şi interesele altora, vanitoasa Elena nu pusese la în­doială nici "sincera admiraţie" a in­ter­mediarului, nici a "colegilor academicieni" sovietici. Şi le-a împlinit aşteptările, întărind poziţia lui Ursu. Sâmbătă 10 iunie 1989, l-a admis să asiste la discuţia cu ministrul Sănătăţii, Victor Ciobanu (12:40-13:00). Să fi vorbit, în trei, şi despre sănătatea lui Ceauşescu?

În 1991, apropiatul lui Gorbaciov, Alexandr Iakovlev, a declarat într-o con­vorbire cu Lilly Marcou: "Ceau­şes­cu era - noi ştiam acest lucru - atât de bolnav, încât credeam că schimbările n-aveau să se producă în România decât după moartea sa naturală".

Când s-a produs decesul nena­tural al Elenei Ceauşescu, "colegii ac­ademicieni" sovietici nu au avut reacţii publice. Au intervenit, în schimb, viguros şi eficient în fa­voarea eliberării colegului Ursu din închisoare şi pentru disjungerea lui din procesul CPEx.

×
Subiecte în articol: agenda