x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

11 iulie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 11 Iul 2009 - 00:00

Dar ce plăceri îi aducea puterea acestei vârstnice femei?! - îţi vine să exclami empatizând cu programul ei.



Marţi, 11 iulie 1989, a fost prezentă la birou între orele 9:30 şi 18:40. Zi toridă de vară bucureşteană, închisă în spa­ţiul puţin somptuos şi conforta­bil, după standardele lumii de azi. Fără aparat de aer condiţionat măcar, căci se voiau amândoi Ceauşeştii exemplu viu de cumpătare şi eco­no­mie. Din declaraţiile personalului de pa­ză şi protecţie, Nicolae Ceauşescu mer­gea, la amiază, să se odihnească la re­şedinţă. Ea, ca o cloşcă,  nu-şi  pă­ră­sea cuibarul. După prânz, se "întindea" uneori, câte-o jumătate de ceas în ca­mera de odihnă alăturată biroului.

Intrau şi ieşeau de la Cabinetul 2 cam aceiaşi. Vedea zilnic aceleaşi feţe şi expresii, asculta acelaşi uzat repertoriu cu sărut-mâna, raportez, permiteţi, binevoiţi, să trăiţi... Ea, prefăcându-se (cu ce efort, oare?), atotştiutoare şi atotvigilentă, înger protector al Tovarăşului şi cârma­ciul din umbră al ţării!

Marţi, bunăoară, de câteva ori au in­trat la ea Curticeanu, Bobu şi Nicolcio­iu. În pomelnicul şefului de cabinet se regăsesc Poliana Cristescu, Ştefan Andrei, Cornel Pacoste, Constantin Radu, Gheorghe Oprea, I.M. Oprea.

Dar fără şedinţe şi subalternii "tembeli" ce i-ar fi rămas de făcut? Nici o muză n-o atinsese vreodată cu aripa ei. Nu-i plăcea să citească, nu gusta nici o artă. De pe urma calificării ei de "reparatoare" la "Jackard şi Gros" îi făcuse menajerei, o dată, o demonstraţie de cum se coase un nasture. Altfel, nici barem goblen, macrame ori tricot n-a lucrat. Deşi atâtea alte femei îşi linişteau astfel nervii pe-atunci.

O variaţie în notaţiile agendei e "vizită în Capitală" (orele 11:15 - 12:25) fă­cută de  amândoi Ceauşeştii. Putem pre­supune că au plecat în control neanunţat pe şantierele din Centrul Civic, la Casa Republicii şi la Metrou căci în pre­să n-a fost nimic consemnat. Ce-ar fi fost mai simplu decât ca "fiii iubiţi ai po­porului" să oprească în faţa unei mă­celării ori să viziteze un magazin oa­recare? De câte decenii nu mai vă­zu­seră, oare, cum arăta pe dinăuntru  un aprozar ori un imobil de locatari?!
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de