x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

12 mai 1989

0
Autor: Lavinia Betea 12 Mai 2009 - 00:00

"Până la ora 13:00, vizită în judeţul Mehedinţi" - menţionează agenda Elenei Ceauşescu la data de 12 mai 1989. Iar după-amiaza, între orele 17:45 şi 18:35, i-a primit pe N. Ibănescu, Emil Bobu şi Silviu Curticeanu.



Cât de "încântaţi" vor fi fost func­ţio­narii şi ofiţerii din serviciul de pază şi protecţie de energia inepuizabilă a Tovarăşei, care - după o zi şi jumătate de călătorie, şedinţe, vizite şi întâlniri în judeţul Mehedinţi - a venit după-amiaza la birou, greu de spus. Că nu puteau avea, între ei, alte co­mentarii decât elogioase, e sigur. Iar referinţele la identităţile "tovarăşilor" erau con­sa­crate. Elena Ceauşescu intrase de­mult în sacrosantul spaţiu al "în­tâ­iului bărbat".

"Pentru aparatul administrativ, Ceauşescu era Tovarăşul, scrie Du­mi­tru Popescu. Cum Dumnezeu era pentru cler "Domnul" şi nimic mai mult. Un fel de a face ca singularul numelui comun să devină nume propriu. În activul de la judeţe şi oraşe Ceauşescu era numit "şeful cel mare". De înţeles, fiindcă deasupra se aflau zeci de straturi, şi doar două persoane se bucurau de apelativul ierarhic: şeful direct, oricât de modest, numit simplu "şefu'" şi vârful piramidei, "cel Mare". La acesta, epitetul suna ca prima treaptă spre strana voievodală, spre consacrarea istorică de genul "Ştefan cel Mare". Activul din eşalonul doi şi trei, miniştri, secretari judeţeni, şefi de instituţii centrale, îl evocau sau i se adresau direct, cu formula protocolară "tovarăşe secretar general". Doar puţini din aparatul de stat, îndeobşte cei care lucrau în străinătate sau cu străinătatea, ca şi unii intelectuali îi spuneau "tovarăşe Preşedinte". Noi cei din CPEx i-am spus multă vreme "tovarăşe Ceauşescu". Dar în ultimii ani, consecvenţii acestei adresări rămâneau în minoritate, căci proli­ferase şi în CPEx, printre nou-veniţi, formula oficială de "secretar general". Părea straniu şi ireverenţios să-i mai spui pe nume".

Iar Tovarăşei - când nimeni nu-i putea reaminti vreo şedere comună în puşcărie, cumpărături, griji ori pe­treceri comune - încă şi mai nepotri­vit ar fi fost să i te adresezi direct.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de