x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

16 iunie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 16 Iun 2009 - 00:00

A fost o zi foarte încărcată în agenda Cabinetului 2. Se ţinuse şedinţa CPEx (10:30 - 11:55). Apoi altă şedinţă "la săliţă" cu Nicolae Ceauşescu pe pro­bleme agrare (12:35 - 12:50). Iar după-amiaza o "vizionare pe pa­sa­relă" a machetelor viitoarelor magazine de pe Calea Socialismului.



Altfel, între orele 9:25 şi 17:55, din anticamera Cabinetului 2 au fost în­re­gis­traţi nu mai puţin de 23 de vizitatori. Agitaţia nu putuse fi fără legătură cu Budapesta. Cine ştie ce-şi vor fi amintit, între patru ochi, Nicolae şi Ele­­na Ceauşescu despre "contra-revo­lu­­ţia" maghiară din 1956. Ajunseseră să trăiască momentul când Imre Nagy şi ceilalţi executaţi pentru "trădarea în slujba imperialismului" erau vene­raţi ca eroi. Ca foşti ilegalişti fără şcoli so­vietice de instruire în munca de cons­pirativi­ta­te, se pare că soţii Ceau­şescu în­căl­cau regulile de a nu discuta proble­mele partidului în exteriorul cadrului prestabilit. Când Gheor-ghiu-Dej îl în­r­egistrase o dată în bi­roul lui pe Ceau­şescu cu "tehnica" nouă de la Se­cu­ritate, Ceauşescu nu gus­tase gluma deloc. Dacă-l ascultau, oare, fără ştirea lui şi în altă parte?

În "comandamentul general" - creat la Bucureşti în 1956 pentru mo­nitorizarea crizei din Ungaria şi prevenirea tulburărilor în România - fu­sese şi Ceauşescu, din partea Armatei, şi Drăghici, din partea Securităţii. Între prietenele bune pe-atunci, Marta Drăghici şi Lenuţa Ceauşescu se vor fi schimbat multe păreri despre complicatele treburi ale bărbaţilor.

Mai în miezul evenimentelor din 1956, pe relaţia Moscova - Bucureşti - Bu­dapesta fusese atunci Valter Ro­man. Fiul acestuia, Petre Roman, i-a dat apoi multe bătăi de cap Elenei Ceau­şescu, căci ea nu-l dorise de gi­nere. Ul­terior despre soluţionarea aces­tor ne­cazuri, Ion Stănescu, fostul pre­şedinte al Consiliului Securităţii Sta­tului (1968-1972), a povestit astfel: "Eram plecat în Polonia, într-o vizită, şi când m-am întors, primul vi­ce­pre­şedinte, ge­neralul Răduică, îmi spune: «M-a che­mat tovarăşa Elena Ceau­şescu şi m-a rugat să găsim o soluţie ca Petre R­o­man să plece undeva, să nu mai stea în România». Ca să-i des­par­tă. Asta a coincis şi cu dorinţa tatălui ca să-l trimită undeva la studii. Aşa l-au trimis bursier la Toulouse. A stat trei ani acolo. Îi scria scrisori lui Zoe. Idi­la a continuat. Se găsesc documente. Am şi publicat. (...) Mai mult el îi scria. Aproape săptămânal el îi trimi­tea câte o scrisorică de mare dra­goste".

În alchimia revoluţionară de la finele anului, frustrarea lui Roman a fost probabil echivalată în "disidenţă" de către aceia care-i monitorizau de ani buni ambiţiile şi perspectivele politice.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de