x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

17 aprilie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 17 Apr 2009 - 00:00

Luni, 17 aprilie 1989 s-au deschis lucrările sesiunii Marii Adunări Naţionale. Elena Ceauşescu a fost prezentă în prima parte a zilei între orele 10:00 şi 11:50, iar după-amiaza de la ora 16:00 la 18:05.



Între cele două prezenţe ale ei în prezidiul sesiunii au fost chemaţi la Cabinetul 2  Bobu (de trei ori!), Nicolcioiu, Olteanu şi Curticeanu.
Din lectura Scînteii ori din faţa tele­vi­­zorului, românii aflau doar că în fo­rul legislativ al României deputaţii aprobă, în unanimitate, noi legi. Şeful Can­cela­riei CC relatează cum crea­tor­ul proiectelor legislative era însuşi Ceauşescu. Decizia sa de a interzice prin lege împrumuturile externe a fost urmată - ca în toate cazurile adop­tării  unei noi legi - de solicitarea unei forme juridice. Forul legislativ al ţării nu avea mai mare importanţă pentru conducătorul României decât o organizaţie de bază din cartier. "În scaunul său din Dealul Patriarhiei - a scris Silviu Curticeanu -, Ceauşescu se plictisea de moarte. Ca să-i treacă mai uşor timpul, organiza diverse şe­dinţe cu miniştrii, primiri ale unor per­sonalităţi străine, ori admira în sală, pe culoare sau în birouri, detalii arhitecturale sau ornamente pentru a le putea «implementa» la Casa Re­pu­blicii."

Uneori însă, vorbitorii îl inspirau şi voia amendamente. Îi cerea şefului Cancelariei să le dea forma juridică adec­vată. Scrise pe-un capăt de hârtie erau apoi pasate de Curticeanu ur­mă­to­rului vorbitor care propunea "democratic" o nouă "iniţiativă legislativă". Se întâmpla însă şi ca Elena Ceauşescu să nu înţeleagă ori să nu fie de acord cu "iniţiativa". "Atunci, în văzul lumii, a povestit Curticeanu, se certau mai întâi ei, apoi mă chemau pe mine, şi tot în văzul lumii mă certau, separat sau împreună". Finalul avea acelaşi sens: ideea secretarului general fu­sese foarte bună; dar expertul în ştiinţe juridice o stricase cu vorbe păsăreşti; ori o alterase cu bună ştiinţă, în scopuri ce-ar fi trebuit "verificate".
Cuvântul "provocare" era unul de bază în vocabularul curent al "To­va­răşei".
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de