x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

20 mai 1989

0
Autor: Lavinia Betea 20 Mai 2009 - 00:00

Sâmbătă, 20 mai 1989, între orele 9:50 şi 13:10 au durat întrevederile de la Cabinetul 2.



Prima interlocutoare a fost Po­liana Cristescu (9:50-10:20). Puţin probabil ca Elena Ceauşescu să fi petrecut cu oricare dintre cei trei copii ai ei, după ce ajunseseră la maturitate, un timp comparabil cu cel acordat fostei nurori. Poliana avea pe-atunci 35 de ani. Măritişul ei cu mezinul familiei Ceauşescu şi mai apoi relaţia cu totul deosebită cu fosta-i soacră îi confereau un statut foarte special. Pe de-o parte temută - căci avea uşa deschisă în orice moment la Tovarăşa -,  pe de alta, condamnată la singurătate. Cine din lumea cunoscătoare a mi­siunilor şi tehnicilor de lucru ale serviciilor de pază şi protecţie ale demnitarilor ar fi avut curajul s-o abordeze din pură simpatie ori din dorinţă de comunicare? Căci nu putea altfel decât estimând raportul ce-ar fi fost primit la cel mai înalt nivel despre interesele apropiaţilor "tovarăşei Poliana".
Poliana Cristescu fiind într-un asemenea contact direct cu Tova­răşa, oricare ofiţer de Securitate ar fi căutat să-şi dove­dească inte­ligenţa şi devotamentul estimând scopuri cu ţinta periculoasă a "politicii de partid şi de stat".
Ce avantaje avea Poliana Cristescu? Persoane din anturajul Elenei Ceauşescu povestesc cum aceasta primea tot felul de cadouri de la şefi de stat şi de partid. Obişnuit, Tova­răşa nu purta bijuterii, mai ales nu africane. Le dăruia Polianei ori fiicei sale, Zoia. Nu asemenea nimicuri o ţintuiau însă pe înalta activistă de partid de nouă generaţie lângă Elena Ceauşescu. În şirul lung al amorurilor mezinului Ceauşescu fuseseră şi erau încă alte activiste la tineret. Nici una însă nu-şi cimentase ascensiunea ca Poliana, prin protecţia şi simpatia Elenei Ceau­şescu.
Altfel, în ziua scurtă de la birou, Elena Ceauşescu i-a primit pe Emil Bobu, Gheorghe Paraschiv (fost mi­nistru de Finanţe, "rotit" în martie la sucursala Băncii Naţionale din Ti­mişoara), Vasile Nicolcioiu, Ion Sto­ian şi Ion Ursu.
Apoi îl va fi însoţit pe Tovarăşul în vizita de sfârşit de săptămână pe şantierele Capitalei.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de