x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

22 iunie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 22 Iun 2009 - 00:00

Joi 22 iunie 1989 Elena Ceauşescu s-a ocupat de cadre. Cu o zi în urmă făcuse acelaşi lucru - avusese două şedinţe pe temă şi-i chemase în biroul ei pe aceiaşi cu care dezbătuse în "săliţă".



Joi, între orele 10:10 şi 11:05, împreună cu Emil Bobu, Radu Constantin şi Silviu Curticeanu, a ţinut prima şedinţă. A doua a fost după-amiaza (17:30-18:30), tot la "săliţă", cu aceeaşi echipă, minus Silviu Curticeanu.

Cu excepţia celor menţionaţi la respectivele şedinţe, au fost prezenţi la Cabinetul 2 Gheorghe Oprea, Vasile Nicolcioiu, Constantin Olteanu, Nicolae Constantin şi Ion Stoian.

I-a chemat în biroul ei şi în afara şedinţelor pe Silviu Curticeanu (de două ori) şi pe Emil Bobu (de patru ori). În ziua respectivă, Emil Bobu a stat faţă în faţă cu Elena Ceauşescu aproape trei ceasuri şi jumătate. Adăugate şi ceasurile serii petrecute (cu nevasta) la "club" împreună cu soţii Ceauşescu, şi orele de pregătire a informărilor şi rapoartelor, reiese că viaţa demnitarului gravita pe orbita fixă a cabinetelor 1 şi 2.

"Bobu reprezintă un caz de depersonalizare dramatică, va scrie mai târziu despre el, Dumitru Popescu. Nu ştiu cum îi arăta în realitate firea, dar, din nenorocire, i-a fost percepută, de la bun început, numai uriaşa disponibilitate de subordonare. N-am mai întâlnit un om capabil să disimuleze în asemenea grad, să nu poată ieşi nici un milimetru din cuvântul superiorului, să nu găsească puterea de a-l contrazice măcar într-un punct cât de mic, sau de a face ceea ce credea el de cuvinţă pe ascuns."

Şi tot Dumitru Popescu despre relaţiile lui Bobu cu ceilalţi demnitari: "Bănu­iesc, mai degrabă, că i se dereglase aparatul de reacţie. Nici nu apuca celălalt să-şi termine fraza, şi el începea să bâţâie din cap, în semn de aprobare. Ba nici nu era nevoie să vorbească acela, el îi citea gândul din privire şi-i venea frenetic în întâmpinare". Pygmalionul acestei "perfecţiuni" fusese, în opinia aceluiaşi, Elena Ceauşescu căci ea îi cultivase "laşitatea neîmpotrivirii, jocul penibil al sclaviei galante, redându-i-l de fiecare dată lui N.C. mai plecat, mai flasc, şi, în acelaşi timp, mai energic supus".
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de