Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Luni, 22 mai 1989, Elena Ceauşescu şi-a început primirile la birou cu Poliana Cristescu (între orele 9:10 - 9:50). Abia după aceea a intrat în treburile zilei, întâlnindu-se cu şeful Protocolului de Stat Vasile Nicolcioiu.
Prima şedinţă a zilei - "la săliţă, probleme de chimie" -, a fost prezidată de Elena Ceauşescu, fiind menţionată în agendă prezenţa lui Gh. Oprea, I.M. Nicolae, Maria Ionescu, plus specialişti în domeniu (orele 10:30 - 11:30). După o pauză de numai cinci minute, Tovarăşa a fost prezentă la altă şedinţă de lucru (orele 11:35 - 12:50), de data aceasta prezidată de Nicolae Ceauşescu pe tema planului pe luna iunie 1989.
După câteva minute cu Silviu Curticeanu, numărul 2 al României a plecat în pauza de masă.
Se va fi întâmplat, probabil, din nou ceva deosebit? Căci în intervalul 16:10 - 16:30 a fost notată o nouă "şedinţă de lucru la săliţă cu tov. N.C.". La temă, cu totul neobişnuit, apare semnul întrebării. Să fi fost enervat Ceauşescu de vreo chestiune apărută în cursul zilei şi să-i fi convocat intempestiv pe responsabili?!
După acea şedinţă, la Cabinetul 2 au fost prezenţi I. M. Nicolae, Constantin Olteanu şi Emil Bobu (ultimii doi, împreună între orele 16:48 - 17:20 după care doar Bobu a fost reţinut).
Primirile s-au încheiat cu Gheorghe Pană (17:30 - 17:50), vechi membru al CPEx, în acel moment preşedintele Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare. Pană poate fi socotit în personaj de prim-rang în galeria demnitarilor lui Ceauşescu. Fusese unul dintre secretarii cu organizatoricul ai CC al PCR (ceea ce însemna numărul 2 în partid), ministru al Muncii, primar al Capitalei etc. Un portret caustic i-a făcut Dumitru Popescu, alt fost demnitar, în memoriile sale. "Băiat de la ţară, fost ucenic, a învăţat repede abc-ul activistic şi a urcat în profesie pas cu pas, a scris fostul secretar cu propaganda al CC al PCR. Supapa lui de supravieţuire în funcţiile înalte în care s-a văzut propulsat era confesiunea: venea, se aşeza pe un scaun şi, uitându-se în dreapta şi în stânga, pentru a se asigura că nu ne-ascultă nimeni (deşi eram singuri), începea să ofteze şi să se văicărească. Şi că munca e grea şi că oamenii sunt ai dracului, şi că şeful e prea exigent şi că "tovarăşa" îl hărţuieşte. Într-adevăr, Elena Ceauşescu striga la el (ditamai secretarul organizatoric, primar al Capitalei sau ministru al muncii) ca la un băiat de prăvălie: "Pană, de ce faci aia? Tu nu vezi că eşti prost?" "Da, tovarăşa Lenuţa!, i se răspundea. De ce sunt prost, tovarăşa Lenuţa?" "Hă, hă, hă! Pană acesta s-a prostit de tot."
Multe au răbdat şi vor răbda - după cum se vede - cei puternici de la cei mai sus plasaţi decât ei în ierarhia puterii, pentru a putea, la rându-le, să-i comande şi umilească pe alţii!
