x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

23 septembrie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 23 Sep 2009 - 00:00
Sâmbătă, 23 septembrie, prima înregistrare din agenda Cabinetului 2 s-a făcut la ora 9:25, datorată intrării lui Curticeanu.

Din memoriile publicate de fostul şef al Cancelariei CC ne putem închipui cum îl întâmpinase mai devreme pe Nicolae Ceauşescu, sosit la birou împreună cu câinii săi, Corbu şi Şarona. După ce luase act de voinţa "naturii" - consultând baro­metrul şi termometrul -, Tovarăşul intrase în acţiune citind "operativele zilnice".

Rapoartele Ministerului de Externe şi buletinele Agerpres aveau prioritate în perioadele cu evenimente externe. Funcţie de infor­maţiile aflate, Ceauşescu configura programul zilei. Din agenda Cabinetului 2 reiese că folosinţa şefului Cancelariei CC era distribuită în 1989 între cei doi. Funcţie de raportul lui Curticeanu după primul contact cu Tovarăşul, îşi croia şi Tovarăşa programul zilei de lucru.    

După întrevederea ei cu Curti­cea­nu, urmase vizita secretarului CC cu agricultura, Vasile Bărbulescu. În numele sfintei datorii a muncii, cum­natul domicilia în Capitală, de­parte de familia care-şi îndeplinea responsabilităţile acasă, în Dolj. Ne­vasta lui Bărbulescu era inspector general la învăţământ, iar fiul, Emil, în capul Miliţiei doljene.

După altă scurtă întrevedere cu Emil Bobu, Elena Ceauşescu l-a pri­mit pe Constantin Mihulecea. Născut în 1925, de profesie inginer electrotehnic, Mihulecea era în 1989 membru supleant al CC al PCR şi preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară.    

Te-ai aştepta ca după şedinţă la săliţă cu Emil Bobu şi Constantin Radu (orele 11:00-11:20) şi o vizită pe şantierul Bibliotecii şi Casei Ştiinţei (orele 11:20-13:45), Elena Ceauşescu să pună punct săptămânii.

L-a apelat însă din nou pe Curti­ceanu (orele 13:50-13:55). După el, tot pentru cinci minute, l-a primit pe Ion Stoian, atunci secretar al CC cu relaţiile internaţionale. Născut în vecinătatea Doftanei (la Telega, în 1927), Stoian fusese la bază strungar. După doi ani de "facultate muncitorească" (1949-1951), urmase (prin ceea ce s-ar numi astăzi "intensivă specializare") Institutul de Relaţii Internaţionale (1951). "Sărise" de acolo direct în doctorat la "Ştefan Gheorghiu" (1955-1959). Activistul cu­mulase vastă experienţă în varii domenii: şef al secţiei literatură şi artă a CC al PCR (1965-1968), rector la "Ştefan Gheorghiu" (1968-1971), ambasador în Albania (1971-1978), prim-secretar la Constanţa (1979-1983). La Congresul al XIV-lea a fost "desărcinat" de funcţia de secretar al CC ce-o avea din 1984 şi "rotit" mi­nistru al Afacerilor Externe.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de