x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

24 martie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 27 Mar 2009 - 00:00

Greu de crezut că, la 70 de ani împliniţi, femeia care deţinea controlul asu­pra bărbatului numit deja de ziare occidentale "dictatorul Europei" avea asemenea program!



Luni, 27 martie 1989, la Cabinetul 2 au început primirile la ora 9:55. Timpul când iese ultimul chemat nici măcar n-a mai fost consemnat. În agenda Elenei Ceauşescu a fost notat la finalul zilei că Silviu Curticeanu a intrat în biroul ei la 19:05.

Menţiunile agendei ei te fac să înţelegi maşinăria de interior a "democraţiei socialiste". În programul prelungit din 27 martie sunt consemnate 12 întâlniri în biroul Elenei Ceauşescu şi participarea ei la o şedinţă. Dacă şedinţa a durat abia 10 minute, mai mult de o treime din timpii înregistraţi la biroul ei i-a petrecut cu Emil Bobu. Trei ore şi opt minute - în patru reprize - faţă în faţă cu demnitarul cotat de analiştii Europei Libere ca al treilea puternic din România, după Ceauşeşti.

Al doilea "favorit" al zilei a fost Constantin Radu - de trei ori chemat; şi reţinut, în total, o oră şi douăzeci de minute. Ceilalţi interlocutori au fost Vasile Milea, Constantin Olteanu şi un anume "tov. Fl. Lăzărescu".

Între 12:05 şi 12:15, a fost "în sala CPEx cu Tov. N. C. şedinţă de lucru" pe tema pro­duselor nerentabile. Dar ce şe­din­ţă de zece minute?! În timpul cât o re­creaţie mică, nici măcar lista produ­selor şi activităţilor nerentabile din e­co­nomia românească nu putea fi citită!

De altfel, cine-ar fi îndrăznit să ia cuvântul pentru a critica, altfel decât citându-l pe Ceauşescu? Văduva lui Ion Ioniţă ştie că soţul ei fusese pensionat în mai 1982 din postul de viceprim-ministru al Guvernului tocmai pentru că-i făcuse lui Ceauşescu o demonstraţie a nerentabilităţii industriei petroliere. Abia după aceea, susţine doamna Cecilia Ioniţă, a început soţul ei să invite conspirativ şi alţi nemulţumiţi la ei acasă. Decesul generalului, în vara lui 1987, a luat-o prin surprindere şi pe soţia sa. Fosta ilegalistă păstrează şi acum suspiciunea şi obsesiile unei morţi co­mandate.
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de