3 aprilie 1989

Săptămâna de lucru a Elenei Ceau­şescu a început cu o şedinţă între orele 9:15 şi 10:00. În Cabinetul 1 ("la tov. N.C.") s-a dezbătut planul pe luna martie a anului în curs.

Dacă asemenea şedinţe erau fireşti la nivel de firmă, instituţie sau concern, în întru­nirile prezidate de Nicolae Ceauşescu se plănuiau, decideau, tăiau şi mă­surau toate câte se făceau într-o ţară. De la şuruburi la case de cultură, de la brânză la copii. El se simţea şi se comporta ca şi cum ar fi fost "patronul" României (după cum va observa mult mai târziu şeful Cancelariei CC al PCR, Silviu Curticeanu).

Imediat după şedinţa din dimi­nea­ţa de luni, 3 aprilie 1989, a fost chemat la Cabinetul 2 Ion Păţan, numit din 28 martie ministru al Finanţelor. Păţan fusese "la bază" contabil la o şcoală din Alba-Iulia. După diverse funcţii în "nomenklatura 2" (administrative şi economice) fusese trimis în diplomaţie. Ambasador la Praga (1987-1989), fusese rechemat din post cu două zile înainte de a deveni ultimul ministru comunist al Finanţelor din România.

După Păţan au fost chemaţi mi­nistrul de Externe, Ion Totu, apoi se­cretarul CC cu propaganda, Constantin Olteanu.

Mai bine de o oră, Elena Ceauşescu s-a întreţinut şi în acea zi cu Poliana Cristescu (11:45 - 12:50). Pentru cinci minute l-a chemat pe Silviu Curti­cea­nu după care a plecat la masă.   

Între 15:15 şi şedinţa următoare au fost chemaţi de două ori, alternativ, Curticeanu şi Bobu.

O a doua şedinţă a zilei ("la săliţă cu tov. N.C.") s-a ţinut între orele 17:00 şi  17:55 pe tema programului geologic. Şi ultima şedinţă din zi (18:00 - 19:05) despre "apa grea" la care Nicolae Ceau­şescu nu a mai fost prezent. Să-şi  fi lăsat cu bună ştiinţă consoarta să-i prezideze pe "colegii" oameni de ştiinţă, împreună  cu responsabilii programului nuclear? Ori pur şi simplu se simţea deja rău? Căci a doua zi, omul care se înzestrase cu toate func­ţiile de vârf din ţară va stârni mari agitaţii şi emoţii printre doctorii care se ocupau de sănătatea sa.