x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

3 iunie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 03 Iun 2009 - 00:00

Conform agendei, sâmbătă, 3 iunie 1989, primirile la Cabinetul 2 au început la ora 10:10 şi s-au sfârşit la ora 14:00.



Cu fiecare dintre interlocutorii sfârşitului de săptămână - Constantin Radu, C. Mihulecea, Poliana Cristescu, Victor Ciobanu şi Ion Ursu -, Elena Ceauşescu a petrecut cel puţin o jumătate de ceas.

Dac-ar fi să ne închipuim acea zi de primăvară târzie cu ajutorul mărturiilor apropiaţilor, cu mare probabilitate, Elena Ceauşescu plecase ca de obicei de la reşedinţă în urma lui Nicolae Ceauşescu. În vreme ce deseori el mergea sâmbăta direct în vizită de lucru pe şantierele mari ale Capitalei, ea se ducea în biroul de la sediul CC. În ultimii ani făceau drumul separat. De ce? Imposibil de răspuns prin recursul la amintirile cuiva care i-ar cita pe vreunul dintre Ceauşeşti. Colonelul (r) Adrian Eugen Cristea a fost adjunctul şefului Direcţiei a V-a  a Securităţii din 1979 şi până în iunie 1989, când s-a pensionat. Decla­ra­ţiile sale despre intimitatea cuplului Ceauşescu sunt revelatoare.

Nici unul dintre ofiţerii care-i aveau în obiectiv  pe Ceauşeşti nu-şi depăşea competenţele stabilite. Nici unul dintre ei - nici măcar coman­danţii - nu puneau întrebări suplimentare subalternilor trimişi în vreo misiune mai deosebită, cum ar fi vizita Elenei Ceauşescu la cumnata Adela Petrescu ori depunerea salariilor ei pe carnetele de CEC ale "copiilor". Altfel s-ar fi "interpretat" la modul cel mai periculos, în sensul de "racolat" de un alt serviciu de informaţii. Adică nici mai mult, nici mai puţin decât spionaj, trădare de patrie etc. Spre deosebire de habitatul celorlalţi demnitari, nici "tehnică" nu s-a introdus în spaţiile private şi birourile lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. "Ascultaţi" erau, în schimb, toţi aceia care lu­crau acolo - de la menajeră la bucătari. Ofiţerii care-i aveau în obiectiv pe aceştia nu aflau însă nimic despre discuţiile de la micul dejun ori cina Ceauşeştilor. In­struiţi, încă de la angajare, să nu vorbească niciodată în familie sau cu prietenii despre munca lor, la cea mai mică încăl­care a interdicţiei, sub un pretext sau altul, ar fi fost imediat înde­părtaţi.
Astfel că "dezvăluiri" nu vor fi niciodată despre confesiunile ce şi le făceau, între ei, Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Citeşte mai multe despre:   ceausescu,   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de