x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

30 mai 1989

0
Autor: Lavinia Betea 30 Mai 2009 - 00:00

Marţi, 30 mai 1989, Elena Ceau­şescu a stat mai mult ca de obicei la birou: şi-a început primirile la ora 9:40 şi le-a încheiat la 19:13.



Poliana Cristescu a fost de două ori (între orele 9:40 şi 10:30 şi între 16:30 şi 16:45). De două ori fuseseră chemaţi şi Vasile Nicolcioiu şi Ion Teoreanu, în lungul şir de interlo­cutori ai zilei: Constantin Olteanu, Ion Păţan, Ion Ursu, Vasile Băr­bu­lescu, Nicolae Constantin.

Recordul timpului petrecut îm­preună în acea zi îl deţine totuşi Emil Bobu. De două ori fusese la Cabinetul 2 şi, împreună cu  Constantin Radu, era menţionat la şedinţa de lucru pe probleme de cadre, ţinută între orele 16:46 şi 18:55 de Elena Ceauşescu.   
Dacă Tovarăşa cernea cadrele, Tovarăşul prezidase în aceeaşi zi şedinţa Consiliului de Stat. Funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat o deţinea din 1967, după ce i-o dăduse şi i-o luase lui Chivu Stoica. Chivu, cu aureola celor aproape 12 ani petrecuţi în "temniţele burghezo-moşierimii" şi prestigiul de mare prieten al defunctului Dej, înclinase balanţa, în martie 1965, în favoarea alegerii lui Ceauşescu. Promisiunea de a-l răsplăti cu preşedinţia Consiliului de Stat şi-o ţinuse Ceauşescu vreme de doi ani.

Ajutorul Lenuţei în planurile ce i-au adus la toată puterea va rămâne, în mare parte, taină dusă de ei amân­doi în mormânt. Sunt însă încă martori! Bunăoară Maria Ma­no­lescu-Chivu a fost martora "si­nuci­derii" soţului ei, în 1975. În casa lor fusese instalată mai înainte o dublă "nepoată". Pentru cei din afară, "nepoata" lui Chivu, de care dem­­nitarul se îndrăgostise la bă­trâneţe acoperindu-se de ridicol. Pentru familia Chivu se prezentase "nepoata Elenei Ceauşescu", tri­mi­să de însăşi "tovarăşa Lenuţa". Iar cel care le-o instalase în casă, după mărturia Mariei Manolescu-Chivu, fusese însuşi Pacepa. Încă mândru pe-atunci de cinstea îndeplinirii complexelor misiuni de-a achi­ziţiona bijuterii şi titluri ştiinţifice pentru "tovarăşa Lenuţa".

Nicolae şi Elena Ceauşescu nu veniseră la înmormântare. Şi-or mai fi amintit, în primăvara lui '89, ce emoţii le produsese bătrânul Chi­vu cu amintirile lui despre ho­mo­se­xu­a­lii din închisoare? Ori că puş­ca, des­pre care s-a spus c-o folosise la "si­nucidere", nu făcuse zgomot nici cât s-o audă nevasta, cumnata şi ve­cina sinucigaşului, aflate şi ele în casă?
Citeşte mai multe despre:   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de