x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

31 octombrie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 31 Oct 2009 - 00:00
Marţi 31 octombrie 1989, prima primire la Cabinetul 2 a fost înre­gistrată la ora 8:55. Ultima şedinţă a Elenei Ceauşescu s-a încheiat la ora 20:55.

În această lungă zi, programul ei a fost monoton. Fiecare parte a zilei a început-o printr-o discuţie cu Silviu Curticeanu (între orele 8:55 - 9:06 şi  14:19 - 14:45). A avut şi o întrevedere cu Constantin Radu (orele 14:50 - 15:25).  

Restul programului Elenei Cea­u­şes­cu au fost trei şedinţe de lucru, la săliţă, cu Nicolae Ceauşescu între orele 9:40 şi 11:15; 11:40 şi 13:15;  17:25 şi 20:15. Toate cu aceeaşi temă - "Membri ai Comisiei de pro­puneri pentru Congres".

Toate se pregăteau aşadar la cel mai înalt nivel pentru funcţi­o­na­rea impecabilă a Congresului. De câteva săptămâni spaţiile zi­a­relor, radio-ului şi televiziunii fuseseră în­ghi­ţite de telegrame, adeziuni, ra­por­tări şi omagii aduse liderului su­prem de organizaţiile de partid. Cei aproape patru milioane de membri de partid încredinţaseră delegaţilor mandatul lor pentru realegerea lui Ceauşescu.

Peste nici două luni însă, cât ce s-a ridicat elicopterul pre­zidenţial, colosul partidului s-a autodizolvat. În zadar toate artificiale la care trudiseră Ceauşeştii. "Nu s-a exprimat de nicăieri nici cel mai timid protest, a comentat Dumitru Popescu în memoriile sale. Partidul avea un Secretariat, un Birou Permanent, un Comitet Politic Executiv, un Comitet Central. Nici o reacţie, nici un semn de viaţă. Paralizie gene­rală, mutism, inerţie. Nici măcar o or­ganizaţie judeţeană, mai neconformistă, mai ţâfnoasă n-a ieşit din rând, nu s-a zburlit, n-a făcut contestaţie.

Un asemenea mamut să plece capul sub secure ca o mâr­ţoa­gă jigărită? (...) Partidul n-a putut vorbi în clipa fatală, n-a putut pro­tes­ta, nu s-a putut opune, fiindcă după fuga lui Ceauşescu n-a mai avut nici un purtător de cuvânt, nici un cap responsabil activ (...). PCR nu avusese decât un singur lider, un singur patron, un singur stăpân. Şi când acesta şi-a luat tălpăşiţa a rămas ca un sat fără câini."    
Citeşte mai multe despre:   agenda elenei ceauşescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de