5 iunie 1989

La două şedinţe "de lucru" au fost Nicolae şi Elena Ceauşescu luni, 5 iunie 1989. Le-au prezidat împreună, aşa cum îi obişnuiseră pe participanţi să li se adreseze şi să le înghită criticile.

Prima dintre ele s-a ţinut între 10:40-11:20, pe tema "lacuri şi vopsele". A doua a fost între orele 11:55-13:00, în acelaşi loc ("săliţă"), despre "motoare electrice" şi nu se înţelege din însemnarea şefului de cabinet ce altceva (probabil "transformatoare"). La asemenea şedinţe vor fi fost membri ai CPEx, miniştri, specialişti cu înalte funcţii în dome­niul industriei chimice şi construc­ţiilor de maşini. În ultimii ani, pe specialişti nu-i mai îngăduia nimeni să formuleze obiecţii profesionale în prezenţa "tovarăşilor".

Aceia dintre membrii CPEx care şi-au scris memoriile după moartea lui Ceauşescu au povestit că la şedinţe, indiferent de funcţie, participanţii erau trataţi ca "figuranţi". În caz de greşeală erau ameninţaţi de Ceauşescu cu răspunderea "în faţa poporului". Instanţă invocată cu tot atâta deferenţă ca judecata lui Dumnezeu. Atâta doar că din ame­ninţarea lui Ceauşescu se înţelegea că el urma să fie "poporul" - acuzator şi judecător.  "Detesta presiunea realului, a practicii"; "ceea ce îl scotea cel mai mult din fire era pretenţia cuiva de  a produce un sistem de gândire personal, de a avea argumente, de a raţiona"; "nu admitea coautori, colaboratori, îşi statuase dreptul autorului unic"; "găsea cuvintele cele mai sarcastice la adresa specialiştilor" - a scris mai târziu Dumitru Popescu despre relaţiile lui Ceauşescu cu subalternii. Iar sarcasmele Tovarăşei, în '89, le întreceau pe ale lui!
Dar, până a începe prima şedinţă, la Cabinetul 2 au fost chemaţi Cornel Pacoste, apoi, împreună, Silviu Curticeanu, Ion Dincă şi Gheorghe Oprea.

După-amiaza, începând cu ora 17:30, fără un minut pauză, i-a pri­mit pe Gheorghe Pană, Ion Ursu, Burtea Elena, Constantin Radu şi Poliana Cristescu. Ultima, între orele 18:00-18:25, când sigur Elena Ceau­şescu nu mai bea cafea!