x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

6 noiembrie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 06 Noi 2009 - 00:00
Luni, 6 noiembrie 1989, fix la ora 9:00, în biroul Elenei Ceauşescu au intrat Silviu Curticeanu şi Constantin Radu. La o jumătate de ceas după raportul celor doi, a sosit Poliana Cristescu (orele 10:00-10:43).

A urmat prima şedinţă a zilei, la săliţă, cu Nicolae Ceauşescu pe aceeaşi nebuloasă temă "O parte din membrii Comisiei de propuneri" (orele 11:00-11:42). În aceeaşi formulare, partea  aceasta de program s-a repetat şi după-amiază în agenda Cabinetului 2 (orele 17:35-18:35).

După prima şedinţă din cele patru ale zilei, din nou a fost chemat şeful Cancelariei CC de Elena Ceauşescu  (orele 12:45-13:01).

După prânz şi odihna de după masă - consumate ca de obicei în in­cin­ta sediului CC -, a urmat altă şe­dinţă. Între orele 16:30-17:00, Nicolae şi Elena Ceauşescu au indicat ce trebuia făcut, în România socialistă, la capitolul "minerale". Cui?! Încă mis­ter, deoarece nici unul dintre foş­tii înalţi funcţionari din ministe­rele, centralele industriale şi comer­ciale nu şi-a dorit publicitatea apar­tenen­ţei sale la "ceauşistele" conclavuri.

O întrevedere cu consilierul de presă Constantin Mitea a avut după aceea Elena Ceauşescu între orele 17:10-17:33. Imediat după cea de-a doua şedinţă pe tema Comisiei de propuneri a Congresului al XIV-lea, s-a intrat în Teleconferinţă (orele 18:35-18:50). Echipată cu tehnologia adecvată, "săliţa" devenea cabina de comandă a României. Toate sediile judeţenelor de partid fuseseră echipate cu "studiouri" de unde primii-secretari, flancaţi de componenţii biroului judeţean de partid, să-i raporteze direct secretarului general. Ni-i putem închipui, în vâlvătăile stresului, pregătindu-se de teleconferinţă. La apelul "ce zici, Aradule?" ori "ce-ai păzit, Ialomiţa?" (căci aşa li se adresa şeful în toate suprem), ţâşneau, ca la armată, în poziţie de drepţi. Producţie de export, arături de toamnă, economii de energie şi combustibil, orice indicator economic şi oricare temă socială sau politică puteau fi subiectele abordate, fără drept de apel, de Ceauşescu.

Imediat după teleconferinţă, Silviu Curticeanu a fost la Elena Ceauşescu (orele 18:52-19:05). Să fi lucrat şeful Cancelariei CC, în egală măsură, pentru amândoi "Tova­răşii?" Ori poate "se ataşase" de "Tovarăşa" chiar mai mult?!
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de