x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Agenda Elenei Ceauşescu: 11 martie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 11 Mar 2009 - 00:00

Nimic nu indică în agenda ei că la Cabinetul 1 sosise "Scrisoarea celor şase";  că vineri dimineaţa fusese transmisă la BBC, iar seara la Radio Europa Liberă.



Abia sâmbătă, 11 martie, după matinala vizită a Polianei Cristescu (9:15-9:50), Elena Ceauşescu l-a reţinut aproape două ceasuri în biroul ei pe şeful Securităţii, ge­neralul Iulian Vlad.

Cât de puţin ştiau despre istoria mai veche a partidului colaboratorii lui Ceauşescu, a scris Silviu  Curticeanu. Şeful Cancelariei CC aflase despre păcăleala ce i-o trăsese Ceauşescu lui  Apostol după moartea lui Dej, iniţiatorul protestului "celor şase",  abia prin 1986 sau 1987. Dintr-o scrisoare trimisă de Apostol (ambasador în Brazilia pe-atunci) lui Ceauşescu. Tonul ei dur şi revanşard îl frapase pe Curticeanu. Şi mai mirat a fost martorul de veselia soţilor Ceauşescu la lectura scrisorii. Nu şi-au întrerupt râsul şi comentariile nici după intrarea lui. "Minte", ar fi zis Ceau­şescu citind acuzaţia că i-ar fi "uzur­pat" lui Apostol locul: căci nu poa­te un lider comunist să-şi de­semneze succesorul. Avea dreptate – şi-a comentat Curticeanu amin­ti­rea. Mai de folos decât "testamentul" lui Dej fuseseră atunci relaţiile de prietenie legate de Ceauşescu cu Leontin Sălăjan, ministrul Armatei, şi cu Alexandru Drăghici, minis­trul de Interne. Fără ei n-ar fi putut câştiga. "Escroc politic" îl numise Apostol pe Maurer în scrisoare,  spre hazul soţilor Ceauşescu. Râsul lor, opinează Curticeanu, părea determinat de amintiri suprapuse din festa jucată de Maurer lui Apostol şi păcăleala ce i-o administraseră ei amândoi lui Maurer mai apoi. "Apostol a fost un om slab, nu l-a vrut nimeni pentru că ar fi rămas la remorca «ălora» şi «ar fi dus ţara de râpă»" – a încheiat voios Ceauşescu. "Porcul, beţivul,  curvarul, n-a fost nimic de capul lui niciodată" – îl judecase Elena, în schimb. Folosise probabil aceleaşi cuvinte din martie 1965, când îşi îndemnase soţul să apuce locul puterii.

Cum nici Nicolae Ceauşescu nu se plângea celorlalţi, e puţin pro­babil că în întâlnirea cu Constantin Nicolae, Ion Stoian, Constantin Ol­teanu şi Ion Ursu s-a mai vorbit la Cabinetul 2 de semnatarii "Scri­so­rii celor şase".
Citeşte mai multe despre:   ceausescu,   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de