x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Agenda Elenei Ceauşescu: 18 februarie 1989

0
Autor: Lavinia Betea 18 Feb 2009 - 00:00

După săptămâna de odihnă la Sinaia şi Snagov, soţii Ceauşescu au revenit în zi de sâmbătă la lucru.



La 9:25, în biroul Elenei Cea­u­şescu a intrat, pentru cinci minute, şeful Protocolului de Stat, Vasile Ni­co­lcioiu. După care au fost chemaţi Silviu Curticeanu şi Emil Bobu. Între orele 10:00 şi 12:20 a făcut o "vizită în Capitală".

Niciodată însă, Elena Ceauşescu nu făcea vizite "oamenilor muncii" decât însoţindu-l pe Ceauşescu. Vizitele acestuia de sfârşit de săp­tămână în Capitală cu nelipsitul obiectiv al şantierului Casei Po­­porului deveniseră obicei. După măr­turiile lui Silviu Curticeanu însă, Ceauşescu nu folosea pentru imensa construcţie denumirea de Casa Po­po­rului, ci Casa Republicii. Re­nunţase repede la "Casa Poporului", el însuşi considerând-o "prea de­ma­gogică". Dar, preluat de presa de peste hotare şi în special de Ra­dio Europa Liberă, i-a rămas peste ani numele de Casa Poporului. În vreme ce Casa Republicii apărea doar în scripte şi discursuri oficiale.    

În timpul zidirii colosului s-au petrecut şi episoade hazlii, având-o pro­tagonistă chiar pe Elena Cea­u­şescu. Inginerul Ciurel, ascultând indicaţiile lui Ceauşescu, avea un neobişnuit mod de adeziune, a po­vestit Curticeanu. Când sarcinile secretarului general i se păreau irea­­lizabile, asculta şi tăcea. Când lucrul era pe măsură, o "cotea" pe Elena Ceauşescu, şoptindu-i admirativ "are dreptate şefu'!". "Unde l-aţi găsit voi pe nebunul acesta, care-mi face vânătăi şi-şi permite să-i spună tovarăşului «şefu'», ca la un secretar de Primărie comuna­lă?", s-a indignat Tovarăşa imediat. Bun "vătaf", Ciurel n-a fost însă re­trogradat...  

O relaţie specială instituiseră Cea­u­şeştii între ei şi "poporul muncitor". "Drapelul politic în care se învăluia, ca un apostol neînţeles, era plata datoriei externe, conti­nuarea dezvoltării economice şi construcţiile edilitare", a scris Du­mi­tru Popescu despre Ceauşescu. "În­văţase din istorie că tot ce a ră­mas grandios peste timp s-a clădit cu sacrificii, cu efort, cu sânge", căci "timpul edulcorează tragedia şi îi dă o coloratură eroică". Românii trebuiau să-l înţeleagă şi urmeze "datori pentru ce făcuse pentru ei". Nu contau suferinţele şi efortul lor. Aceasta a fost explicaţia artizanului propagandei lui Ceauşescu pentru megaobiectivele sale.
Citeşte mai multe despre:   ceausescu,   agenda

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de