Agenda Elenei Ceauşescu: 23 februarie 1989

Altă zi în care discuţiile au început la Cabinetul 2 la ora 10:00. Din nou Poliana Cristescu (10:00-10:50). "Tovarăşei", s-a spus, îi plăcea "bârfa". Învăţase din stilul de lucru al "tovarăşului de viaţă" să-şi înceapă întrevede­rile cu un "ei, cutare, ce mai e nou?!". Iar "cuta­rele" după ce raporta reali­zările şi neajunsurile din sectorul său, trecea invariabil la "spovedirea păcatelor" ce le cunoştea.

Ar fi avut "probleme de arătat" în prelungitele lor întâlniri şi Poliana Cristescu: în 1989 era de­putat şi secretar al Marii Adunări Na­ţio­na­le, membru al Consiliului Naţional al FDUS şi al Comitetului de Conducere al Consiliului Naţional al ştiinţei şi învăţământului, vice­pre­şedinte al Consiliului Naţional al Femeilor. Plus "Şefa" pionierilor şi membru în CC al PCR!

De patru ori Silviu Curticeanu a fost chemat apoi la Cabinetul 2. Aproape un ceas de indicaţii şi muştruluială – plus "indicaţiile" Cabinetului 1 – în pregătirea şedin­ţe­lor de-a doua zi. De două ori chemat şi reţinut a fost şi Constantin Olteanu, secretar al CC cu propaganda. Ion Stoian, Vasile Bărbulescu, Nicolae Ibănescu şi Ştefan Andrei au fost ceilalţi "invitaţi" ai Elenei Ceauşescu până la ora 18:06.

Cu Ştefan Andrei, viceprim-minis­tru al Guvernului şi membru supleant al CPEx, soţii Ceauşescu se aflau într-o relaţie foarte specială. Andrei era partenerul preferat de Nicolae Ceauşescu la şah. Îl plăcea deo­sebit pentru reacţia verbală promptă şi "isteţimea oltenească" afişate cu succes în postul de şef al diplomaţiei româneşti (1978-1985). Nelipsit era şi seara de la "clubul" soţilor Ceauşescu. Invitat însă totdeauna fără soţie. Animozitatea cuplului Ceauşescu împotriva Violetei Andrei şi sfaturile date soţului de-a se "orienta" spre divorţ – opi­nează în me­moriile sale, Dumitru Popescu – nu erau strict cauzate de statutul ei de artistă. Maxim Berghianu (ministrul Muncii) se însurase şi el cu o actriţă (Silvia Popovici) şi nimeni nu cârtise. Ştefan Andrei era însă victima unor "presiuni puternice şi insidioase" deoarece soţii Ceauşescu l-ar fi vrut ginere, scrie (recomandându-se a-i fi fost prieten) Dumitru Popescu.